Geneza 26:12-33

Isáac a semănat în pământul acela și a cules însutit în anul acela. Domnul l-a binecuvântat. Omul a devenit mare și a tot crescut până când a ajuns foarte bogat. Avea turme de oi și cirezi de vite și mulți servitori. Filistenii îl invidiau. Toate fântânile pe care le săpaseră servitorii tatălui său în zilele tatălui său, Abrahám, au fost astupate și umplute cu pământ de filisténi. Abimélec i-a zis lui Isáac: „Pleacă de la noi, căci ai devenit prea puternic pentru noi!”. Isáac a plecat de acolo și și-a așezat tabăra în valea Gherár și a locuit acolo. Isáac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră [servitorii] în zilele lui Abrahám, tatăl său, și pe care le astupaseră filisténii după moartea lui Abrahám; și le-a numit cu aceleași nume cu care le numise tatăl său. Servitorii lui Isáac au săpat în vale și au găsit acolo o fântână cu apă vie. Păstorii din Gherár s-au certat cu păstorii lui Isáac, zicând: „Apa este a noastră”. Și a dat fântânii numele Eséc, pentru că se certaseră cu el. Apoi au săpat o altă fântână și s-au certat și pentru aceasta; de aceea a numit-o Sitná. S-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; și a numit-o Rehobót, „căci acum – a zis el – Domnul ne-a făcut loc larg și ne-a făcut să fim rodnici în țară”. De acolo a urcat la Béer-Șéba. Domnul i s-a arătat în noaptea aceea și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, tatăl tău; nu te teme, căci eu sunt cu tine; te voi binecuvânta și voi înmulți descendența ta, de dragul lui Abrahám, slujitorul meu!”. A zidit acolo un altar și a invocat numele Domnului și și-a fixat cortul acolo. Servitorii lui Isáac au săpat acolo o fântână. Abimélec a plecat din Gherár la el, cu Ahuzát, prietenul său, și cu Picól, căpetenia oștirii lui. Isáac le-a zis: „Pentru ce veniți la mine de vreme ce mă urâți și m-ați trimis de la voi?”. Ei au răspuns: „Am văzut că Domnul este cu tine și am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să încheiem o alianță cu tine că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ți-am făcut numai bine și te-am lăsat să pleci în pace! Acum tu ești binecuvântat de Domnul»”. Și a făcut un ospăț pentru ei și au mâncat și au băut. S-au sculat dimineața și au jurat unul altuia. Isáac i-a lăsat să plece, iar ei s-au dus de la el în pace. În acea zi au venit servitorii lui Isáac și i-au povestit despre fântâna pe care o săpaseră și i-au zis: „Am găsit apă!”. El a numit-o „Șibéea”. De aceea numele cetății este Béer-Șéba până în ziua de astăzi.