Ezechiel 36
36
Oracol cu privire la munții lui Israél#36,0 Acest oracol vestește revanșa munților lui Israèl asupra celor din Edòm, tema oracolului precedent. Trebuie să fi fost rostit la puțin timp după 587 î.C., în timpul incursiunilor popoarelor vecine în Palestína (cf. Ez 36,6).
1„Tu, fiul omului, profețește către munții lui Israél și spune: «Munți ai lui Israél, ascultați cuvântul Domnului! 2Așa vorbește Domnul Dumnezeu: pentru că dușmanul a spus împotriva voastră: ‹Ehe, înălțimi veșnice spre moștenire ați devenit pentru noi›!», 3profețește și spune: așa zice Domnul Dumnezeu: «pentru că v-au devastat și v-au râvnit de jur împrejur, ca să deveniți moștenire pentru restul neamurilor și sunteți pe buzele vorbăreților și calomnia popoarelor› », 4de aceea, munți ai lui Israél, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu! Așa vorbește Domnul Dumnezeul munților, dealurilor, pantelor, văilor, ruinelor, locurilor devastate, cetăților părăsite care au devenit de pradă și de derâdere pentru restul neamurilor care sunt de jur-împrejur, 5așa spune Domnul Dumnezeu: «Da, în focul geloziei mele am vorbit împotriva restului neamurilor și împotriva întregului Edóm, cei care au luat pentru ei țara mea ca moștenire, cu bucuria întregii inimi, cu ură a sufletului, ca să o conducă spre pradă».
6De aceea, profețește împotriva pământului lui Israél și spune munților, dealurilor, pantelor și văilor: așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, în gelozia și în mânia mea am vorbit pentru că ați suportat umilirea neamurilor». 7De aceea, așa spune Domnul Dumnezeu: «Eu îmi voi întinde mâna; da, neamurile pe care le aveți în jurul vostru, ele își vor purta umilirea#36,7 În Num 13–15, refuzul Israèlului de a intra în țară, darul lui Dumnezeu, este motivat ca și aici de vorba calomnioasă că țara îi devorează pe locuitorii săi (Num 13,32). Israèl se află din nou în afara țării, în Babilòn, și începe să se gândească la intrarea în țară. Însă va fi o intrare definitivă, într-un anumit sens escatologică. În această lumină, Țara Sfântă, țară disprețuită, țară visată, începe să devină ceva ultrapământesc, bază a vieții fericite a poporului lui Dumnezeu, aceea pe care patriarhii au văzut-o de departe (cf. Evr 11,13-16)..
8Iar voi, munți ai lui Israél, veți face ramuri și veți aduce roade pentru poporul meu, Israél, pentru că [toate acestea] se apropie, vin#36,8 Această credință într-o întoarcere apropiată este surprinzătoare în epoca aceea, plină de confuzie și descurajare (cf. Ez 37; Is 40–55).. 9Iată, eu sunt alături de voi; mă voi întoarce spre voi și veți fi lucrați și semănați! 10Voi înmulți pe voi oamenii întregii case a lui Israél. Vor fi locuite cetățile și ruinele vor fi reconstruite. 11Eu voi face să fie pe voi mulți oameni și animale. Vor fi mulți și vor aduce rod. Vă voi face să fiți locuiți ca odinioară și vă voi face bine ca mai înainte. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 12Voi face să umble pe voi oameni, poporul meu, Israél: ei vă vor stăpâni și veți deveni moștenire pentru ei. Nu veți mai fi lipsiți de copii».
13Așa spune Domnul Dumnezeu: «Pentru că se spune despre voi că sunteți o țară care mănâncă oameni și neamul tău este lipsit de copii#36,13 Expresia poate fi explicată fie prin sărăcia naturală a pământului din Palestína, schimbată apoi (v. 30) într-o fecunditate minunată, fie prin practicarea sacrificiilor cu copii (Lev 18,21 șu). Probabil, profetul înțelege simultan ambele semnificații., 14de aceea, nu vei mai mânca oameni și neamul tău nu va mai fi lipsit de copii. 15Nu voi mai face să se audă despre tine umilirea neamurilor și ocara popoarelor nu o vei mai purta. Neamul tău nu va mai fi lipsit de copii»” – oracolul Domnului Dumnezeu.
16Cuvântul Domnului a fost către mine: 17„Fiul omului, casa lui Israél, când locuia pe pământul lor, l-au întinat prin calea lor și prin faptele lor; calea lor a fost ca întinarea [unei femei] în timpul impurității ei. 18Mi-am revărsat mânia asupra lor din cauza sângelui pe care l-au vărsat pe pământ și a idolilor cu care l-au întinat. 19I-am împrăștiat printre neamuri și i-am risipit printre țări; după calea lor și după faptele lor i-am judecat. 20Ei au ajuns printre neamuri. Când au ajuns acolo, au profanat numele meu cel sfânt, pentru că se spunea despre ei: «Acesta este poporul Domnului și ei au ieșit din țara lui#36,20 Popoarele nu văd în exilul Israèlului o pedeapsă, ci proba neputinței Domnului de a-și proteja poporul. Neînțelegerea neamurilor cu privire la Israèlul învins și împrăștiat se răsfrânge asupra lui Dumnezeu însuși: numele Domnului este profanat printre neamuri.». 21Dar eu m-am îndurat pentru numele meu cel sfânt, pe care l-a profanat casa lui Israél printre neamurile la care au ajuns. 22De aceea, spune-i casei lui Israél: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Nu de dragul vostru fac [aceasta], ci pentru numele meu cel sfânt, pe care voi l-ați profanat printre neamurile la care ați ajuns. 23Voi sfinți numele meu cel mare – profanat printre neamuri –, pe care voi l-ați profanat în mijlocul lor, și neamurile vor cunoaște că eu sunt Domnul – oracolul Domnului Dumnezeu – când mă voi sfinți în voi înaintea ochilor lor. 24Vă voi lua dintre neamuri și vă voi aduna dintre toate țările și vă voi aduce în pământul vostru#36,24 Dumnezeu își arată sfințenia intervenind în istoria lumii; aici, adunând poporul lui Israèl și purificându-l (Ez I37,25; cf. 39,7).. 25Vă voi stropi cu apă curată și vă veți curăți; vă voi curăți de toate întinările voastre și de toți idolii voștri vă voi purifica. 26Vă voi da o inimă nouă și un duh nou voi pune în voi; voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru și vă voi da o inimă de carne. 27Duhul#36,27 Duhul (suflarea) lui Dumnezeu, care creează și dă viață ființelor (Gen 1,2; 2,7 șu; 6,17 șu), îi ia în stăpânire pe oameni pentru a-i dota cu o putere supraumană (Gen 41,38; Ez 31,3; 1Sam 16,13), în special pe profeți (Jud 3,10 șu). Timpurile mesianice vor fi caracterizate de o revărsare extraordinară a Duhului (Zah 4,6; 6,8), care va ajunge la toți oamenii pentru a le comunica lor carisme speciale (Num 11,29; Il 3,1-2; Fap 2,16-21). Dar și mai misterios, Duhul va fi pentru fiecare principiul unei reînnoiri interioare care îl va face capabil să observe cu fidelitate legea lui Dumnezeu (Ez 11,19; 36,26-27; 37,14; Is 32,15-19; Zah 12,10; Ps 51,12-13). Va fi așadar principiul unei noi alianțe (Ier 31,31; cf. 2Cor 3,6); ca apă vie, va face să răsară roade de dreptate și de sfințenie (Is 44,3; In 4,1), care le vor garanta oamenilor harul și protecția lui Dumnezeu ( Ez 39,24.29). Această revărsare a Duhului se va realiza prin mijlocirea lui Mesia, primul beneficiar al Duhului în vederea împlinirii operei de mântuire (Is 11,1-3; 42,1; 61,1; cf. Mt 3,16). meu îl voi pune în voi și vă voi face să umblați după hotărârile mele, să păziți și să împliniți judecățile mele. 28Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul vostru#36,28 Această formulă încheie pasajele care vestesc restabilirea relațiilor normale dintre Israèl și Dumnezeu, care, oferindu-i alianța, îi dăruiește poporului Țara Promisă (cf. Ex 6,7; Lev 26,12; Ier 11,4; 24,7 etc.).. 29Vă voi mântui de toate întinările voastre. Voi chema grâul și-l voi înmulți și nu vă voi mai da foamete#36,29 La fel ca alți scriitori biblici (cf. 1Rg 17,1; Os 2,11; Ier 14), Ezechièl consideră foametea drept consecință a unei infidelități care tulbură relațiile dintre popor și pământul său.. 30Voi înmulți rodul pomilor și produsele câmpului ca să nu mai aveți [parte] de ocara foametei printre neamuri. 31Vă veți aminti de faptele voastre cele rele, care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi#36,31 Lit.: „de fețele voastre”. din cauza nelegiuirilor voastre și din cauza lucrurilor voastre abominábile. 32Nu de dragul vostru fac eu [acestea] – oracolul Domnului Dumnezeu – să fie știut de voi! Rușinați-vă și umiliți-vă pentru căile voastre, casă a lui Israél!».
33Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face să fie locuite cetățile voastre și să fie reconstruite ruinele. 34Țara devastată va fi lucrată, în loc să fie devastare în ochii tuturor trecătorilor. 35Vor spune atunci: ‹Țara aceasta care a fost devastată a ajuns ca grădina Éden#36,35 Restaurarea țării face parte din doctrina profetică referitoare la restaurarea poporului lui Dumnezeu (cf. Ex 51,3; Os 2,20-24). și cetățile ruinate, devastate și dărâmate au devenit fortărețe și locuite›. 36Vor cunoaște neamurile care vor rămâne în jurul vostru că eu, Domnul, am reconstruit ce era dărâmat și am plantat ceea ce era devastat. Eu, Domnul, am vorbit și voi face».
37Așa spune Domnul Dumnezeu: «Și pentru aceasta voi mai fi căutat de casa lui Israél ca să le fac: îi voi înmulți pe oameni ca pe turmă. 38Ca turma cea sfântă, ca turma din Ierusalím la sărbătorile sale, așa vor deveni cetățile ruinate, pline de turme de oameni. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul»”. #35,10 #Is 61,4; Ier 30,18-19 #Rom 2,24 #9,5-6 #47,1; Num 19,9 #11,19-20, #18,31; 2Cor 3,3 #1Tes 4,8
Selectat acum:
Ezechiel 36: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași