Daniel 8
8
VIII. VIZIUNEA LUI DANIÉL: BERBECUL ȘI ȚAPUL#8,0 Capitolul constituie o frescă istorică în formă de viziune simbolică. Într-o epocă post-exilică, autorul vrea să pună în lumină figura lui Antiòh Epifànul, cel care l-a insultat pe Dumnezeu și a persecutat poporul sfânt (v. 23-26). Această evocare poetică este ecoul a ceea ce va fi prezentat în formă istorică în Dan 11,21-45. Succesul politic al lui Antiòh, viclenia lui abilă în a-și atrage mulți iudei trădători și cruzimea împotriva celor care îndrăzneau să-i reziste, orgoliul lui sacrileg sunt scoase în evidență în mod veridic. Pe fundal este descrisă intervenția tainică a lui Dumnezeu, care îl îndepărtează pe rege într-o manieră neașteptată (Dan 8,25).
Viziunea
1În anul al treilea#8,1 Viziunea are loc la doi ani după cea precedentă (cf. Dan 7,1). Precizarea nu este numai cronologică, ci și logică. al domniei lui Baltazár, regele, mi s-a arătat o viziune mie, Daniél, după viziunea pe care am avut-o la început. 2Priveam în viziune și în timpul viziunii eu eram în fortăreața Súsa#8,2 Este cunoscută din Memoriile lui Nehemía (cf. Neh 1,1) și, în special, din Cartea Estèrei (Est 1,2.5; 2,3.5.8 etc.). Vechea capitală a regatului Elam a devenit apoi capitala de iarnă a curții ahemenizilor. Plasarea topografică face parte din viziune și nu se referă la locul precis unde se afla Danièl, întrucât el era în Babilòn (cf. Dan 7,1; cf. și Gen 10,22; Is 11,1; 21,2; 22,6; Ier 25,25; Ez 32,24). din provincia Elám. În timpul viziunii eram pe malul [râului] Ulái#8,2 Râul care traversează localitatea Sùsa.. 3Mi-am ridicat ochii, am privit și, iată, un berbec#8,3 Era animalul folosit la diferite sacrificii levitice (cf. Lev 5,16; 19,21; Num 5,8); la plural, termenul este folosit ca simbol al nobilimii și al demnității regale (cf. Ex 15,15; 2Rg 24,15; Ez 17,13). stătea pe mal: avea două coarne#8,3 Era natural, dar aici este scos în evidență sensul simbolic pentru a reprezenta cele două regate., unul mai înalt decât celălalt#8,3 Lit.: „al doilea”.; iar [cornul] mai înalt apăruse la urmă. 4Am văzut că berbecul împungea spre vest, spre nord și spre sud: niciun animal nu putea să stea înaintea lui#8,4 În perspectiva simbolului, animalele îi indică pe toți regii supuși Mèdiei și Pèrsiei: Lídia, în Asia Mică, Babilònul, Síria, Palestína și Egiptul. și nici să scape de el#8,4 Lit.: „de mâna lui”.. Făcea ce-i plăcea și a devenit mare.
5Eu mă uitam cu atenție și, iată, un țap#8,5 Lit.: „țap de capre”. Este folosit pentru a-i indica, în mod metaforic, pe rege și pe cei care stăpânesc (cf. Is 14,9; 34,6; Ez 34,17; 39,18; Zah 10,3). venea de la apus pe suprafața întregului pământ și nu atingea pământul! Țapul avea un corn impunător#8,5 Originalitatea figurii țapului scoate în evidență semnificația simbolică, întrucât cornul este simbolul puterii, iar aici este subliniată puterea extraordinară a personajului reprezentat. între ochi. 6A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând pe mal și a alergat împotriva lui în mânia sa aprinsă#8,6 Alexandru cel Mare a cucerit Helespòntul și a atacat Asia în timpul domniei lui Dàrius al III-lea Codomàn, în 334 î.C.. 7L-am văzut apropiindu-se de berbec și s-a avântat împotriva lui: l-a lovit pe berbec, i-a frânt cele două coarne și berbecul nu mai avea nicio putere să stea înaintea lui; l-a aruncat la pământ și l-a călcat în picioare și nu era cine să-l scape de el.
8Țapul a devenit foarte mare; când a devenit puternic, i s-a frânt cornul cel mare, dar au crescut în locul lui patru [coarne] impunătoare#8,8 În conformitate cu imaginea puterii cornului din care au apărut celelalte patru coarne, și acestea reprezintă patru puteri diferite, care iau locul stăpânirii dinainte și sunt răspândite în fiecare parte a imperiului precedent., către cele patru vânturi ale cerurilor. 9Din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut peste măsură spre sud, spre est și spre [țara] frumuseții#8,9 Din confruntarea cu Dan 11,16.42, unde expresia se referă cu claritate la Palestína, se pare că și aici are aceeași semnificație, chiar dacă traducerea nu este prea sigură. Regatul reprezentat de acest corn este cel seleucid, care a încercat să se extindă spre răsărit și apoi spre sud, sau spre Egipt, în special în timpul domniei lui Antiòh al III-lea cel Mare (223-187 î.C.) și a lui Antiòh al IV-lea Epifànul (175-164 î.C.): cf. Dan 11,2-20.21-45..
10S-a mărit până la oștirea cerurilor#8,10 Oștirea cerurilor sunt stelele (cf. Dan 4,32) sau îngerii (cf. Is 24,21; Ps 103,20). Orgoliul cornului celui mic este imens (cf. Is 14,13). Poate fi o aluzie la actul sacrileg al lui Antiòh al IV-lea, care a îndrăznit să îndepărteze preoția levitică ce nu a vrut să se plece dorințelor lui blasfeme. În Num 3–4; 26, preoția și tot personalul levitic este prezentat ca o armată. și a făcut să cadă din oștire și dintre stele#8,10 Probabil, aluzie la miniștrii de rang inferior. și le-a călcat în picioare.
11Până la căpetenia cerurilor#8,11 Este cu siguranță însuși Dumnezeu, nu numai pentru faptul că el este capul oștirilor cerești (cf. Dan 7,9-10), cât mai ales pentru faptul că el este capul oștirii cultuale, întrucât personalul levitic îi aparține lui Dumnezeu și el îl încredințează preoților (cf. Num 1,49-53; 3,5-17). Cornul cel mic ajunge la o astfel de obrăznicie încât se face el însuși capul și distribuitorul personalului cultual. s-a mărit și a luat de la el jertfa perpetuă#8,11 Se numea astfel sacrificiul oferit în fiecare zi, dimineața și seara, în templul din Ierusalím (cf. Ex 29,42; Num 28,6.10); este gestul cel mai sacrileg care se poate imagina, întrucât sacrificiul este actul cel mai solemn al cultului, care exprimă și perenitatea prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. și a fost aruncată temelia locului său celui sfânt#8,11 Este numit astfel altarul pe care se oferea sacrificiul lui Dumnezeu (cf. Num 18,29).. 12O armată#8,12 Mai mult decât aspectul de opoziție față de poporul celor sfinți (cf. Dan 7,27), aici pare să se stabilească un contrast între armata levitică fidelă Domnului, aruncată de cornul cel mic (cf. v. 11), și noua armată sacrilegă, care substituie poporul după îndepărtarea altarului și a sacrificiului închinat Domnului cerului (cf. v. 11). a fost dată în locul sacrificiului perpetuu spre nelegiuire și adevărul a fost aruncat la pământ. [Cornul] o va face și va reuși.
13Am auzit un sfânt#8,13 Sau unul dintre miile de participanți la curtea cerească, ce stau înaintea lui Dumnezeu (cf. Dan 4,10; 7,10). vorbind#8,13 Adică revela misterele viziunii (cf. Zah 1,8-17).; și un alt sfânt îi spunea celui care vorbea: „Până când va fi viziunea despre jertfa perpetuă și despre nelegiuirea devastatoare pentru a da ceea ce este sfânt și oștirea să fie călcate în picioare?”. 14El mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți#8,14 Cifra poate fi înțeleasă în două feluri: sau este vorba de 2.300 de zile, ziua fiind indicată cu expresia „seara și dimineață”, sau este vorba de 1.150 de zile, indicând sacrificiul dublu care se săvârșea fie dimineața, fie seara. În al doilea caz, durata nelegiuirii cornului celui mic ar fi cu puțin inferioară celei indicate în Dan 7,25 prin expresia curioasă: „un timp, timpuri și jumătate de timp”, adică trei ani și jumătate, sau cu „o mie două sute șaizeci de zile” – zilele locuirii în pustiu a femeii din Apocalips (cf. Ap 12,6), corespunzătoare timpului de 42 de luni ale activității fiarei (cf. Ap 13,5). Toate aceste expresii sunt voit misterioase și imprecise, pentru a indica o durată limitată, necunoscută încă.; atunci, ceea ce este sfânt va fi îndreptățit!”.
Îngerul Gabriél explică viziunea
15Pe când eu, Daniél, priveam la viziune și-i căutam înțelesul, iată, stătea înaintea mea ca înfățișarea unui bărbat#8,15 Sub aspecte umane, la fel ca în viziunile lui Ezechièl (cf. Ez 1,13-14.26-28 etc.), deși este vorba de ființe spirituale.. 16Am auzit un glas de om în mijlocul [râului] Ulái care a strigat și a zis: „Gabriél#8,16 Va mai apărea în Dan 9,21 pentru a-i explica lui Danièl o altă viziune misterioasă. Numele acesta, cu siguranță un înger (care, în traducere, înseamnă „puterea lui Dumnezeu”), apare aici pentru prima dată. În literatura apocaliptică ulterioară, va apărea des (cf. și Lc 1,19.26)., explică-i acestuia arătarea!”. 17El a venit lângă [locul] unde stăteam; când se apropia, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ#8,17 Lit.: „pe fața mea”.. El mi-a zis: „Înțelege, fiu al omului#8,17 Semnificația este de „aparținător la neamul omenesc” (cf. Dan 7,13). În acest caz, semnificația este cu siguranță individuală., că arătarea este pentru timpul sfârșitului#8,17 Sfârșitul este ultima perioadă care precede sosirea împărăției escatologice. Astfel este folosit de Hab 2,3 și, în special, de Ez 7,2-3.6; 21,30; 35,5. Tema va fi reluată și de Isus în discursul escatologic (cf. Mt 24,6.14).!”. 18În timp ce el îmi vorbea, eu am adormit cu fața la pământ, dar el m-a atins și m-a făcut să stau în [picioare în locul] unde stăteam. 19Mi-a zis: „Iată, îți fac cunoscut ce va fi la sfârșitul indignării#8,19 Indignarea personifică mânia lui Dumnezeu față de poporul păcătos, pedepsit printr-o calamitate, în special printr-o persecuție (cf. Dan 11,36; Is 10,25; 26,20; 1Mac 1,64). Convingerea că persecuția se datorează infidelităților poporului este caracteristică pietății ebraice post-exilice. Se găsește în rugăciunea lui Azaría (cf. Dan 3,26-45), în cea a Iudítei (Idt 9), a Estèrei (cf. Est 4,17k-z), a lui Èsdra și Nehemía., căci [viziunea] este pentru timpul sfârșitului. 20Berbecul pe care l-ai văzut că avea două coarne sunt regii Médiei și Pérsiei#8,20 Identitatea celor două regate din Mèdia și Pèrsia reprezintă, pentru autor, punctul de plecare al istoriei a cărei semnificație a fost indicată în termenii viziunii (cf. v. 3-4). Mărirea lor, puterea și stăpânirea în lume sunt prezentate ca elemente ale unei puteri diabolice care se opune lui Dumnezeu.. 21Țapul păros este regele din Iaván#8,21 Iavàn este transcrierea ebraică a numelui grec „Ionía”, regiune din Grecia, identificată aici cu toată Grecia, la fel ca în Gen 10,2.4; 1Cr 1,5.7; Is 66,19; Ez 27,13. Nu se vorbește de un rege specific, ci reprezintă, în sens colectiv, toți monarhii din epoca în care s-a impus imperiul elenist fondat de Alexandru cel Mare., iar cornul cel mare care era între ochii lui este regele cel dintâi#8,21 Trebuie identificat cu Alexandru cel Mare.. 22[Cornul] care s-a frânt și celealte patru care s-au ridicat în locul lui sunt patru regate ce se vor ridica din neamul [său], dar nu vor avea puterea lui.
23La sfârșitul domniei lor,
când se vor termina#8,23 Adică atunci când păcatele vor fi atât de multe și atât de mari, încât dreptatea divină va fi constrânsă să intervină (cf. Gen 15,16; Mt 23,32; 1Tes 2,16). nelegiuirile,
se va ridica un rege cu fața crâncenă#8,23 Adică crunt, datorită ferocității războinice, asemenea asirienilor și caldeilor (cf. Qoh 8,1). Expresia i se potrivește perfect lui Antiòh al IV-lea, care, prin sălbăticia lui, părea că vrea să înceapă un nou curs al istoriei (cf. 1Mac 1,16-19).
și priceput la intrigi.
24Puterea lui va crește,
dar nu datorită forței sale.
Va devasta prin fapte minunate,
va avea succes și va împlini.
Îi va ruina pe cei puternici
și pe poporul sfinților#8,24 Redus la neputință și persecutat (cf. Dan 11,27-35)..
25Va avea succes datorită șireteniei sale
și viclenia va fi la îndemâna lui.
Inima i se va mări și-i va devasta
pe mulți în timp de liniște#8,25 După cum o arată contextul, este vorba de persecuția evreilor între 167-165 î.C..
Va sta împotriva
căpeteniei căpeteniilor#8,25 Este Dumnezeu însuși, numit, în v. 11, principele oștirilor. Este renumită tactica lui Antiòh al IV-lea, care a reușit să-i atragă pe mulți locuitori din Ierusalím (cf. Dan 8,10; 11,32-34; 1Mac 1,30) prin înșelăciune, intrigi și viclenie. Rezultatul a fost distrugerea poporului, așa cum rezultă din Cărțile Macabèilor (cf. 1Mac 2,15-28; 1Mac 6–7).,
dar va fi zdrobit nu de mână de om#8,25 Este, pe de o parte, o aluzie la sfârșitul non-violent al lui Antiòh, care a murit de boală (1Mac 6,8-16; 2Mac 9), pe de altă parte, se subliniază și ideea că moartea persecutorilor, ca și succesele lor, se află numai în mâinile lui Dumnezeu (cf. Dan 8,2-34)..
26Arătarea despre serile și diminețile
care ți-a fost spusă este adevărată#8,26 Expresie frecventă în revelațiile apocaliptice (cf. Ap 19,9; 21,5; 22,6). Este un fel de răspuns la nevoia omului de a fi sigur că a înțeles semnificația a ceea ce a fost explicat, explicație pe care numai Dumnezeu poate să o dea (cf. Dan 2,3-13.17-28; 4,1-6.15; 5,6-16)..
Dar tu sigilează viziunea,
căci ea este pentru multe zile!”.
27Eu, Daniél, am rămas ca [leșinat] și bolnav#8,27 Datorită semnificației dureroase a viziunii (cf. Dan 6,9-14.23-26). timp de multe zile; apoi m-am ridicat și mi-am îndeplinit misiunea față de rege. Dar am rămas uimit de viziune, deși nu știa nimeni. #5,1; 7,1 #Est 1,2; Neh 1,1 #Gen 10,22; 14,1 #Ez 34,17 șu; Zah 10,3 #11,40; Ex 21,28 #7,5 #8,7; 11,16; Jud 2,14 #11,3.16.36 #8,8.11.25 #Esd 8,35; 2Cor 29,21 #Is 41,3 #2Sam 23,21; 1Cor 11,23 #11,11 #7,7.19; 2Rg 14,9 #Is 5,29; Os 5,14 #7,2; 11,4 #3,22; 7,7.19; Is 56,12 #11,16.41; Ier 3,19; Ez 20,6.15; Zah 7,14 #8,24; 12,3, #Is 14,13-14; Ap 12,4 #11,31; Ex 29,42 #Esd 3,3 #1Mac 1,21 #41-64; 4,38 #2Cor 31,21 #12,6; Ap 6,10 #Ap 12,6; 13,5 #Ez 1,26 #9,21-23; Lc 1,19.26 #Ez 1,28; Ap 1,17 #11,35; Ez 21,30.34; 35,5; Am 8,2; Hab 2,3; 1Cor 15,24 #10,9-10 #Mt 3,7 #11,27; 12,7-13; Hab 2,3 #5,28 #Prov 7,13 #8,25; 11,21; Jud 14,12; 1Rg 10,1; 1Mac 1,10 #7,25 #1Mac 1,24-32 #9,11, #11,36; Ap 17,14; 19,16 #8,17.19; 10,14; Ez 12,27 #2,1; 7,28 #2,48; 5,11
Selectat acum:
Daniel 8: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași