Faptele apostolilor 2
2
II. MĂRTURIA APOSTOLILOR LA IERUSALÍM
Coborârea Duhului Sfânt
1Când a sosit#2,1 Lit.: „s-a împlinit”. ziua Rusaliilor#2,1 Lit.: „Pentecoste” = „a cincizecea zi”. Este a treia dintre sărbătorile importante ale Vechiului Testament. La început era sărbătoarea încheierii recoltării grâului (Ex 23,14-17); după exilul babilonian, i se adaugă o nuanță istorică: celebrarea alianței de pe Sinai (2Cr 15,10-15). Datarea era fixată, la început, la șapte săptămâni de la începutul secerișului, iar apoi s-a calculat ca a cincizecea zi de la Sărbătoarea Paștelui. În Noul Testament devine sărbătoarea Coborârea Duhului Sfânt, ziua nașterii Bisericii și începutul misiunii ei în lumea întreagă. Termenul românesc „Rusalii” derivă sau dintr-o sărbătoare a romanilor în amintirea răposaților, când mormintele erau împodobite cu trandafiri („Rosàlia”), sau din rusă: „rusalki” – niște duhuri rele care dezlănțuie furtuni și iau mințile oamenilor (iele). Aceste tradiții superstițioase n-au nicio legătură cu sensul biblic al Sărbătorii Rusaliilor., toți erau împreună în același loc. 2Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau. 3Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei. 4Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
5Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer. 6Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc? 8Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? 9Parți#2,9 Parții: numele locuitorilor din ținutul Parthia, care se întindea de la Marea Càspică până la fluviile Índus și Eufràt, aproximativ pe teritoriul Irànului de azi., mezi#2,9 Mèzii: popor așezat în partea vestică a platoului Irànului, considerați în Vechiul Testament ca fii ai lui Iafèt (Gen 2; 1Cr 5). Ținutul e menționat în relatarea deportării evreilor după dărâmarea Ierusalímului (587 î.C.). În Imperiul Pèrsan, ținutul devine o satrapie (Est 1,3), dar poporul își păstrează autonomia., elamiți#2,9 Elamíții, locuitorii ținutului situat în valea Tígrului și Eufràtului, în munții Zàgros, cu capitala la Sùsa. Sunt menționați în listele popoarelor semite în Gen 10,21; împreună cu asirienii au atacat Ierusalímul (Is 22,6), și în ținutul lor au fost exilați evreii. și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia#2,9 Capadòcia, ținutul din estul Tùrciei de azi, între Munții Tàurus la sud, Hàlys la nord și Ararràt la est. În anul 17 d.C., devine provincie romană. Creștinilor din acest ținut li se adresează sfântul Petru în 1Pt 1,1., din Pont#2,9 Pont, provincia romană de pe coasta sudică a Mării Negre, la nord de Capadòcia. Ținutul este foarte accidentat, cu munți și văi înguste. Orașe importante erau Sinòpe, Amísus, Amasèia, Lycòpolis etc. și Asia, 10din Frígia#2,10 Frígia, ținut în partea central-vestică a Tùrciei de astăzi, având ca principale orașe cunoscutele centre creștine: Hieràpolis, Colòse, Laodicèea. și Pamfília#2,10 Pamfília, ținut în sudul Tùrciei de azi; orașe importante: Pèrge și Atalía. Existau în Pamfília comunități iudaice din timpul Macabèilor ( 1Mac 15,23)., din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne#2,10 Cirène, capitala Cirenàicii, pe țărmul de nord al Africii, pe teritoriul actual al Líbiei. În timpul Noului Testament, exista aici un puternic centru iudaic. Era patria lui Símon care a purtat crucea lui Isus (Mt 27,32 și textele par.) și a lui Lùcius, profet și învățător în Antiohía (Fap 3,1)., románi în trecere, 11atât iudei cât și prozeliți#2,11 Spre deosebire de „temătorii de Dumnezeu” (Fap 10,2) care simpatizau cu iudaismul, fără a ajunge la practicarea rituală a Legii, prozeliții (și ei oameni de origine ne-ebraică), acceptând circumcizia, erau considerați membri ai poporului ales (Mt 23,15). Cu ocazia sărbătorilor principale, veneau în pelerinaj și evreii răspândiți printre popoarele enumerate de sfântul Luca., cretani și arabi îi auzim vorbind în limbile noastre#2,11 Limba folosită în liturgia de la templu era aramaica (Legea era citită în ebraică), limbă pe care și peregrinii o înțelegeau. Faptul miraculos este că acum îi aud simultan pe apostoli vorbind chiar în dialectele vorbite în țările lor de rezidență. despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”. 12Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne#2,12 Lit.: „ce vrea să fie?”. aceasta?”. 13Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.
Discursul lui Petru în ziua de Rusalii
14Atunci, Petru, stând [în picioare], împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalím, să vă fie cunoscută aceasta și fiți atenți la cuvintele mele! 15Aceștia nu sunt beți, așa cum credeți voi, căci este ceasul al treilea al zilei#2,15 Corespunde cu ora nouă dimineața (cf nota la Mt 20,3).. 16Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioél#2,16 În unele manuscrise este omis: „Ioèl”.:
17«Atunci, în zilele de pe urmă
– spune Dumnezeu –
voi revărsa din Duhul meu
peste orice om.
Și vor profeți fiii voștri
și fiicele voastre,
tinerii voștri vor avea#2,17 Lit.: „vor vedea”. viziuni,
iar bătrânii voștri vor visa visuri.
18Chiar și peste servitorii
și servitoarele mele,
în zilele acelea#2,18 Unele manuscrise au singularul, altele omit: „în zilele acelea”.,
voi revărsa din Duhul meu,
iar ei vor profeți#2,18 Câteva manuscrise omit: „iar ei vor profeți”..
19Și voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge și foc și nor de fum#2,19 Același grup de manuscrise omite: „sânge și foc și nor de fum”..
20Soarele se va schimba în întuneric
și luna, în sânge
înainte de a veni ziua Domnului,
cea mare și strălucitoare.
21Atunci, oricine va invoca
numele Domnului va fi mântuit».
22Bărbați israelíți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege, 24pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții#2,24 În unele manuscrise este: „durerile Hàdesului”. Termenul grec „Hàdes” traduce aici ebraicul „šᵊʾôl” = „locuința morților”. În textul ebraic, termenul tradus de LXX cu „dureri” înseamnă „legături”. De aceea, unele traduceri moderne au: „legăturile morții”., deoarece nu era posibil să fie ținut sub [puterea] ei. 25Căci Davíd spune cu privire la el:
«Îl vedeam mereu în fața mea
pe Domnul,
căci el este la dreapta mea
ca să nu mă clatin.
26De aceea s-a bucurat inima mea
și limba mea a tresăltat de veselie;
ba, mai mult, și trupul meu
se va odihni#2,26 Lit.: „va locui”. în speranță,
27pentru că nu vei lăsa sufletul meu
în locuința morților#2,27 Lit.: „Hàdes”.
și nici nu vei permite
ca sfântul#2,27 Sau „cel plăcut ție, credinciosul tău”. tău să vadă putrezirea.
28Mi-ai făcut cunoscute căile vieții,
mă vei umple de bucurie cu prezența ta».
29Fraților#2,29 Lit.: „bărbați frați”., să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală#2,29 Sau „în public”. despre patriarhul Davíd: el a murit și a fost îngropat și mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. 30Dar fiind profet și știind că Dumnezeu îi făcuse jurământ#2,30 Lit.: „îi jurase cu jurământ”. să așeze pe tronul său un descendent al lui, 31el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Cristos:
«el nu a fost lăsat în locuința morților#2,31 Lit.: „Hàdes”.
și nici trupul lui nu a văzut putrezirea».
32Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui [fapt]. 33Înălțat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, așa cum vedeți și auziți voi. 34Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, totuși spune:
«Domnul i-a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
35până când îi voi pune pe dușmanii tăi
scăunel picioarelor tale!».
36Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”.
Primele convertiri
37Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților#2,37 Lit.: „bărbați frați”.?”. 38Petru le-a zis: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt! 39Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”. 40Și cu multe alte cuvinte dădea mărturie și-i îndemna, zicând: „Salvați-vă de această generație perversă!”. 41Așadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezați. Și în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.
Prima comunitate creștină
42Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii și la rugăciune. 43Și toți#2,43 Lit.: „tot sufletul”. erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin#2,43 În unele manuscrise se adaugă „prin mâinile”, altele au: „Prin apostoli se înfăptuiau în Ierusalím multe minuni și semne, de aceea o teamă mare îi cuprindea pe toți oamenii”. apostoli. 44Toți cei care credeau erau în același loc#2,44 Unele manuscrise omit: „în același loc”. și aveau toate în comun: 45își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. 46Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată. 47Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere#2,47 Lit.: „har”. în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor#2,47 Lit.: „la un loc”; unele manuscrise adaugă: „în Biserică”. pe cei care aveau să se mântuiască. #4,31 #In 3,8 #Dt 4,2 #Num 11,25 #10,46 #1Cor 14,23 #Il 3,1-5 gr. #Num 11,29 #Am 5,18-20 #4,12 #Rom 10,13 #1Cor 1,2 #Ps 18,4.6 gr. #Ps 16,8-11 #13,34-37 #Ps 132,11 #1,4 #Ps 110,1 #Lc 20,43 #Mt 10,6; 15,24 #Ps 109,16 #5,31; 13,38 #Lc 24,47 #Is 57,19 #Il 3,5 #Mt 17,17 #Dt 32,5 #Fil 2,15 #Gal 1,4 #2,46; 20,7-11 #Lc 24,35 #5,11-12 #4,32.34-35 #4,21; 11,18; 13,48; 21,20
Selectat acum:
Faptele apostolilor 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
