Faptele apostolilor 1
1
INTRODUCERE
Prolog
1În prima carte, o, Teofíl#1,1 Cf. nota la Lc 1,3., am tratat#1,1 Lit.: „Primul cuvânt l-am făcut, o, Teofíl, despre toate câte a început Isus să facă și să spună”. despre tot ce a făcut și a învățat Isus de la început 2până în ziua în care a fost înălțat, după ce, prin Duhul Sfânt#1,2 Poate fi înțeles și ca „înălțat prin Duhul Sfânt”., i-a instruit#1,2 Lit.: „le-a poruncit”. pe apostolii pe care îi alesese. 3După pătimirea sa, el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arătându-li-se timp de patruzeci de zile și vorbindu-le despre cele privitoare la împărăția lui Dumnezeu.
Misiunea încredințată apostolilor
4Și în timp ce era cu ei#1,4 Sensul verbului „synalízo” este nesigur. În greaca clasică înseamnă „a mânca sare împreună”, „a sta la o masă comună”, dar nu este atestat decât după sec. al II-lea. Lingviștii presupun o altă rădăcină „synaulízo”, care înseamnă „a fi, a sta împreună”., le-a poruncit să nu se îndepărteze#1,4 Sau „să nu se separe”. de Ierusalím, ci să aștepte promisiunea Tatălui „pe care – [zicea el] – ați auzit-o de la mine: 5Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt după nu multe zile”.
6Atunci, cei care se adunaseră l-au întrebat, zicând: „Doamne, în acest timp vei restabili împărăția lui Israél?”. 7Dar el le-a zis: „Vouă nu vă este [dat] să cunoașteți timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate. 8Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți fi martori în Ierusalím, în toată Iudéea și Samaría și până la marginile#1,8 Lit.: „capătul”. pământului”.
Înălțarea lui Isus
9Și spunând acestea, sub privirile lor, [Isus] a fost înălțat și un nor l-a ascuns din ochii lor. 10În timp ce erau cu ochii ațintiți spre cer și el se înălța, iată că le-au apărut doi bărbați în haine albe 11și le-au spus: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer?#1,11 Unele manuscrise omit: „la cer”. Acest Isus, care a fost înălțat de la voi la cer, va veni tot așa cum l-ați văzut mergând spre cer”.
I. AȘTEPTAREA DUHULUI SFÂNT
Comunitatea apostolilor
12Atunci ei s-au întors la Ierusalím de la muntele numit al Măslinilor#1,12 Muntele Măslinilor se întinde paralel cu colina pe care se afla templul, separat de aceasta prin valea Cèdron. Are trei vârfuri: la nord (810 m), vârful numit „Viri Galilæi”; în centru (808 m), locul tradițional al înălțării lui Isus la ceruri; iar la sud (734 m), „Muntele Scandalului” (cf. 2Rg 23,14-16) datorită cultului adus aici zeităților păgâne. Pe partea de est se află localitățile Betània și Betfaghè., care se află aproape de Ierusalím, cât un drum în zi de sâmbătă#1,12 După interpretările rabinilor, un evreu se putea deplasa în zi de sâmbătă până la o distanță de 2.000 de coți (aproximativ 1 km).. 13Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde [obișnuiau] să se adune#1,13 Lit.: „să stea”. Încăperea de la etaj în locuințele evreilor înstăriți era folosită ca sală de reuniune, loc de studiu și de rugăciune.. Erau: Petru și Ioan, Iacób și Andrei, Fílip și Tóma, Bartoloméu și Matei, Iacób, [fiul] lui Alféu, și Símon Zelótul și Iúda al lui Iacób. 14Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui.
Alegerea lui Matía în locul lui Iúda
15În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – mulțimea celor adunați în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane#1,15 Mulți interpreți presupun că sfântul Luca ar face referință la numărul necesar pentru constituirea unui Sinèdriu local, dar prezența femeilor în acest grup, ca și aproximația („cam”), infirmă această interpretare. – și a spus: 16„Fraților#1,16 Lit.: „bărbați frați”., trebuia să se împlinească Scriptura pe care a spus-o dinainte Duhul Sfânt prin gura lui Davíd despre Iúda, cel care a devenit călăuza celor care l-au prins pe Isus. 17Căci el era din numărul nostru și fusese părtaș#1,17 Lit.: „obținuse zarul/sorții”. al aceleiași slujiri. 18Dar acesta și-a cumpărat un ogor din plata nelegiuirii sale și, căzând cu capul în jos#1,18 Expresia este neclară și se traduce: „cu capul înainte” (cf. Înț 4,19) ori: „s-a umflat”. Câteva manuscrise, făcând aluzie la descrierea morții lui Iùda din Mt 27,3-10, schimbă termenul cu: „s-a spânzurat”. Deși relatările despre moartea lui Iùda sunt divergente, în Noul Testament, ele concordă în a scoate în evidență că Iùda a murit în mod tragic ca o consecință a perfidiei și trădării sale., a crăpat la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. 19[Faptul] a devenit atât de cunoscut tuturor locuitorilor Ierusalímului, încât locul acela este numit în limba lor «Hacheldamah», adică «Ogorul Sângelui». 20Căci este scris în Cartea Psalmilor:
«Să devină locuința lui pustie
și să nu fie locuitor în ea!»
și: «Misiunea#1,20 Lit.: „episkopé” (= „supraveghere”). lui să o ia altul!».
21Așadar, trebuie ca unul dintre acești bărbați care ne-au însoțit în tot timpul cât a trăit printre noi#1, Lit.: „intra și ieșea împreună cu noi”. Expresia subliniază aici că mărturia pe care o dă un apostol trebuie să se bazeze pe participarea directă și neîntreruptă la activitatea publică a lui Isus. De fapt, Luca, în evanghelia sa (23,49-50), spre deosebire de ceilalți evangheliști, ni-i prezintă pe apostoli ca martori și în timpul răstignirii. Domnul Isus, 22începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălțat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi”.
23Au propus doi: pe Iosíf, cel chemat Bársaba#1,23 „Bar-sabà” înseamnă „fiul” unei femei cu numele de „Sabà”. Acest Iosíf Barsàba, la fel ca mulți evrei din perioada aceasta, are și un nume latin: „Iùstus” = „cel drept”., numit și Iústus, și pe Matía#1,23 „Matía” este forma scurtă a lui „mattatyāʰ” = „darul lui Dumnezeu”. După Eusèbiu din Cezarèea, Matía era unul dintre cei șaptezeci și doi de discipoli. După Rusalii, ar fi predicat în Iudeea și ar fi fost ucis cu pietre de către evrei. Există și o evanghelie apocrifă care-i poartă numele.. 24Apoi s-au rugat astfel, spunând: „Tu, Doamne, care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales 25să ia locul în această slujire și în apostolatul din care a căzut Iúda, ca să meargă la locul care i se cuvenea#1,25 Lit.: „era propriu”.!”. 26Atunci au tras la sorți#1,26 Lit.: „au dat la sorți”. Tragerea la sorți era o practică foarte răspândită în lumea antică. În Vechiul Testament, nu este considerată ca o magie; din contra, Dumnezeu, înaintea căruia se făcea tragerea la sorți, era cel care decide. Cea mai cunoscută formă de tragere la sorți este aceea de a introduce zarurile și a le scutura până ce cade unul. Tragerea la sorți scoate în evidență aspectul carismatic al unei vocații pentru a îndeplini o slujire în Biserică și exclude falsa democratizare a ocupării funcțiilor în comunitate. De notat că Luca nu va mai vorbi despre această practică după coborârea Duhului Sfânt. pentru ei și sorții au căzut pe Matía, iar el a fost adăugat la cei unsprezece#1,26 Unele manuscrise au: „cei doisprezece”. apostoli. #Lc 1,1-4 #Fap 1,22 #Lc 24,49 #Mt 28,19-20 #1,25.26; 2,14.37 #Lc 24,48-49 #Lc 6,13 #Lc 24,51 #2Rg 2,9-11 #10,40-41 #13,31 #Lc 24,42-43 #Lc 24,49 #11,16 #Lc 16,3 #3,21 #Lc 24,50-51 #Lc 24,4-6 #3,21 #Lc 22,69 #Lc 6,13-16; #Mc 3,16-19; #Mt 10,2-4 #Lc 8,19 #Lc 22,47 #Mt 27,3-10 #Înț 4,19 #Ps 37 #Mt 27,8 #Ps 69,26 #Ps 109,8 #Lc 16,16 #15,8; Lc 16,15 #6,4; 12,17
Selectat acum:
Faptele apostolilor 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
