2 Tesaloniceni 2
2
Semnele venirii lui Cristos
1Referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos și la adunarea noastră împreună cu el, vă rugăm, fraților, 2să nu vă [lăsați] tulburați repede la minte sau înspăimântați nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce [pare] a fi de la noi, cum că ziua Domnului ar fi aproape#2,2 Lit.: „ar fi prezentă”.! 3Nimeni să nu vă amăgească în niciun fel, pentru că nu va veni înainte de renegarea credinței#2,3 Lit.: „apostazia”. Termenul indică eroarea față de Mesia și, așadar, față de credință. Dacă verbul „hýstemi” este echivalent cu „a sta ferm”, prefixul termenului „apostasía” subliniază lipsa fermității, a continuității, a perseverenței. Articolul care însoțește cuvântul duce cu gândul la un eveniment cunoscut, despre care se vorbea cu interes în comunitatea din Tesaloníc. În tradiția apocaliptică, apostazia este unul dintre „semnele sfârșitului” (cf. Mt 24,10). și descoperirea omului nelegiuirii#2,3 Unele manuscrise vechi, în loc de formularea „omului nelegiuirii”, au „omului păcatului”. Expresia este un semitism (cf. Ps 89,23) care scoate în evidență o afinitate specială pe care cineva o are cu o persoană sau cu o calitate menționată, în cazul de față cu răul. Această relație este atât de înrădăcinată în individ, încât pare că este a doua natură. Articolul hotărât al cuvântului face să se înțeleagă aici că este vorba de un subiect (unitar sau colectiv) determinat. Nelegiuirea este numită în greacă „anomia”, adică revoltă față de Lege, vina prin excelență a Israèlului, dar se poate aplica oricărui păcat. Încercarea de a face să coincidă accentul actual cu vestirea multiplicării nelegiuirii, de care se vorbește în Mt 24,12, nu pare convingătoare. Limbajul din acest text, mai mult decât în altă parte, se apropie de discursul sinoptic (2Tes 2,1 cu Mt 24,31; 2Tes 2,2 cu Mt 24,6; 2Tes 2,3-4 cu Mt 24,12.15; 2Tes 2,8 cu Mt 24,27; 2Tes 2,9 cu Mt 24,29; 2Tes 2,11 cu Mt 24,4.5.11.24), însă pare folosit pentru un eveniment diferit, mai îndepărtat., a fiului pierzării#2,3 Un alt semitism pentru a defini raportul pe care omul nelegiuirii îl are acum cu pierzarea la care pare destinat. În Vechiul Testament, apare în paralel cu fiul locuinței morților (Iob 26,6; Prov 15,11), cu fiul morții (Iob 28,22) sau cu mormântul (cf. Iob 17,6)., 4cel care se împotrivește și se ridică peste tot ce se cheamă Dumnezeu sau e vrednic de închinare, așa încât se așază el însuși în templul lui Dumnezeu și se prezintă că este Dumnezeu! 5Nu vă aduceți aminte că vă spuneam acestea pe când eram încă la voi? 6Iar acum știți ce-l împiedică să nu se arate decât la timpul lui, 7căci misterul nelegiuirii lucrează deja, numai că ceea ce-l împiedica până acum va fi dat la o parte#2,7 Lit.: „din mijloc”. Textul din 2Tes 2,1-12 dintotdeauna prezintă dificultăți de interpretare, în special pentru identificarea lui Anticríst („omul nelegiuirii”, „fiul pierzării”) și a obstacolului care-l împiedică să se manifeste. În genul literar apocaliptic (Dan 11,36; 1In 2,18.22; 2In 7; Ap 13,1-18), Anticríst este o realitate colectivă care reprezintă toate forțele răului ce, de-a lungul istoriei, pot lua forme concrete (puterea totalitaristă, propaganda imorală, ateismul etc.), luptând împotriva lui Dumnezeu și a celor care constituie Biserica lui Cristos. În acest caz, interpretarea obstacolului trebuie să fie tot în sens colectiv: Biserica, creștinii, care prin credința lor neclintită obstaculează acțiunea lui Anticríst deja prezentă în toate timpurile („misterul nelegiuirii”). Când credința creștinilor va slăbi, Anticríst se va putea arăta cu toată puterea demonică. Atunci, Cristos în persoană va interveni direct pentru a-l învinge definitiv pe Satàna și a-i salva pe cei care au rămas în viața lor fideli „adevărului”.. 8Atunci va fi descoperit Nelegiuitul pe care Domnul Isus#2,8 Câteva manuscrise omit: „Isus”. îl va nimici cu răsuflarea gurii sale și-l va distruge cu manifestarea venirii sale. 9Venirea lui va fi lucrarea Satanei, însoțită de tot felul de fapte puternice, semne și minuni înșelătoare 10și de toate amăgirile nelegiuirii pentru cei care se pierd, pentru că ei n-au primit iubirea adevărului ca să fie mântuiți#2,10 Adevărul care are puterea de „a mântui” este cel al evangheliei ( 2Cor 6,7): îl vestește de fapt pe Isus; în el care trebuie să se creadă și el trebuie să fie iubit. Viața creștină este deci o ruptură de toate seducțiile erorii și ale minciunii, care sunt lucrarea prin excelență a lui Satàna (cf. și In 8,34-44).. 11De aceea Dumnezeu le trimite o putere de amăgire ca să creadă în minciună, 12pentru ca toți cei care nu cred în adevăr, ci își găsesc bucuria în nedreptate, să fie judecați.
II. PARTEA MORALĂ
Perseverența în credință
13Însă noi, fraților iubiți în Domnul, suntem datori să-i mulțumim fără încetare lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu încă de la început#2,13 Multe manuscrise importante au varianta: „v-a ales ca prim rod spre mântuire”. spre mântuire în sfințirea Duhului și credința în adevăr 14la care v-a chemat prin evanghelia noastră spre dobândirea#2,14 Lit.: „posedarea”. gloriei Domnului nostru Isus Cristos. 15Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți tradițiile#2,15 Paul recunoaște că nu este autorul sau izvorul a ceea ce vestește, ci un simplu transmițător al învățăturii lui Cristos. Termenul „paràdosis” poate să se refere la învățăturile cu privire la parousie (pe care Apostolul le-a enumerat până aici) sau la complexul de adevăruri predicate în diferite moduri. pe care le-ați primit fie prin cuvânt, fie prin scrisoarea noastră! 16Însuși Domnul nostru Isus Cristos și Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin har mângâiere veșnică și o bună speranță, 17să vă mângâie inimile și să vă întărească în orice faptă și cuvânt bun! #1Cor 15,23 #1Tes 4,15-17 #Mt 24,31 #1Tes 3,17; 5,4 #1Cor 1,8 #1Tes 5,2 #Dan 11,36 #Ez 28,2 #Is 11,4 #Ps 33,6 #Mt 24,24 #1Cor 1,18 #In 3,19 #In 9,39 #1Tes 1,4 #1Tes 2,12 #1Cor 11,2
Selectat acum:
2 Tesaloniceni 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași