Apoi, din nou eu am privit
Și pe un om eu l-am zărit,
Care în mână a luat
O frânghie de măsurat.
L-am întrebat pe omu-acel,
„Unde te duci?” și-atuncea el
Răspunse: „La Ierusalim,
Să îl măsor, căci vrem să știm
Care este a lui lățime
Și-asemenea a lui lungime.”
Îngerul care mi-a vorbit
A-naintat și a ieșit
Un alt înger, în fața lui.
El i-a vorbit îngerului:
„Aleargă iute! Te grăbește
Și ăstui tânăr îi vorbește:
„În vremile ce au să vie,
Ierusalimul o să fie
Deschis, căci fi-va o cetate
În care fi-vor adunate
Mulțimi de neamuri și popoare
Și vite-n număr foarte mare.”
„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” –
Domnul a zis – „și-un zid de foc,
În jurul zidurilor lui –
Ale Ierusalimului –
Eu am să fiu, căci slava Mea
În al lui mijloc va ședea!”
„Fugiți din țara cea aflată
În miazănoapte așezată,
Pentru că v-am împrăștiat!” –
Domnul a zis. „V-am alungat
În patru vânturi câte sânt
Pe fața-ntregului pământ!”
Sionule, să te grăbești,
Să scapi tu care locuiești
La fiica Babilonului!
Iată, cuvântul Domnului –
Cuvântul Celuia pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are –
De sus venit-a și a zis:
„El, după slavă, m-a trimis,
La neamurile cele care
V-au jefuit fără-ncetare.
Căci iată, cel care de voi
Se-atinge, se-atinge apoi,
Chiar de lumina Domnului,
Se-atinge chiar de ochii Lui.
Iată că mâna Mi-o ridic
Eu, împotriva lor, și zic:
Ajunge-vor ele să cadă,
Curând, supușilor lor, pradă,
Căci Domnul oștii m-a trimis
Să împlinesc tot ce a zis.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
