Nădejdea, astfel întărită,
Nu ne înșeală, niciodată,
Pentru că-n noi a fost turnată
Iubirea, de la Dumnezeu,
Pe care o purtăm, mereu,
În încercări, pe-acest pământ,
În inimă, prin Duhul Sfânt.
Căci iată, când pierduți eram –
Și când putere nu aveam –
Hristos, la vremea cuvenită,
A adus plata potrivită,
Murind, spre a fi izbăviți
Cei care sunt nelegiuiți.
Pentru un om neprihănit,
Cu greu, poate, s-ar fi găsit
Un om, în stare ca să moară,
Însă, se poate, bunăoară,
Să spun că s-ar găsi, cumva,
Să se jertfească cineva,
Pentru un om, pentru cel care,
Drept binefăcător, îl are.
Dar Dumnezeul nostru, iată,
Față de noi, că Își arată
Dragostea Lui, prin ce-a făcut.
Pe când noi, încă, am zăcut
În starea noastră de păcat,
Iisus Hristos fusese dat,
Să se jertfească, pentru noi.
Cu-atât mai mult, să știți apoi,
Că dacă suntem socotiți,
Acum, cu toți, neprihăniți,
Prin al Său sânge, tot prin El,
Noi, mântuiți, vom fi astfel,
De a lui Dumnezeu mânie,
Care e gata ca să vie.
Dacă pe când pierduți eram
Și drept vrăjmași ne socoteam,
Cu Dumnezeu, ne-am împăcat
Prin al Său Fiu, care Și-a dat
Viața, drept jertfă, pentru noi,
Cu-atât mai mult, să credeți voi,
Acuma dar, dragii mei frați,
Că dacă suntem împăcați
Cu El, vom fi și mântuiți,
Prin voia Lui – așa să știți!
Și nu numai atât, dar noi
Ne bucurăm, mereu, apoi,
În Dumnezeul Cel de Sus,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,
Adică prin Acel, prin care,
Noi căpătat-am împăcare.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
