„Dacă neprihăniți, suntem
Noi, prin credință-acum, avem
Pace, mereu, cu Cel de Sus,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.
De-aceea, noi Îi datorăm,
Acuma, faptul că ne-aflăm,
Doar prin credință așadar,
Intrați în starea cea de har,
În cari ne bucurăm, mereu,
Nădăjduind în Dumnezeu,
La arătarea slavei Sale.
Ba mai mult, am găsit cu cale,
Că-i bine să ne bucurăm,
Chiar și atunci când înfruntăm
Necazurile, căci noi știm
Că, prin acestea, dobândim,
Răbdarea cea de trebuință,
Care ne-aduce biruință,
Când ne aflăm în încercare;
Iar biruința, când apare,
E, de nădejde, însoțită.
Nădejdea, astfel întărită,
Nu ne înșeală, niciodată,
Pentru că-n noi a fost turnată
Iubirea, de la Dumnezeu,
Pe care o purtăm, mereu,
În încercări, pe-acest pământ,
În inimă, prin Duhul Sfânt.
Căci iată, când pierduți eram –
Și când putere nu aveam –
Hristos, la vremea cuvenită,
A adus plata potrivită,
Murind, spre a fi izbăviți
Cei care sunt nelegiuiți.
Pentru un om neprihănit,
Cu greu, poate, s-ar fi găsit
Un om, în stare ca să moară,
Însă, se poate, bunăoară,
Să spun că s-ar găsi, cumva,
Să se jertfească cineva,
Pentru un om, pentru cel care,
Drept binefăcător, îl are.
Dar Dumnezeul nostru, iată,
Față de noi, că Își arată
Dragostea Lui, prin ce-a făcut.
Pe când noi, încă, am zăcut
În starea noastră de păcat,
Iisus Hristos fusese dat,
Să se jertfească, pentru noi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
