Atunci, din jilțul de domnie,
Un glas s-a auzit să vie
Și-n felu-acesta a vorbit:
„Iată, acuma a venit
Cortul lui Dumnezeu, în care
Sunt oamenii! Dumnezeu are
Ca, între ei, să locuiască
Și astfel, o să se vădească
Precum că-i Dumnezeul lor,
Iar ei vor fi al Său popor.
În fruntea lor, El o să meargă
Și, lacrima, o să le-o șteargă.
Nu va fi moarte, nici pieire,
Țipăt, durere, tânguire,
Căci tot ce fost-a la-nceput,
De mult, de tot, va fi trecut.”
Cel cari, pe jilțul de domnie,
Șade, a zis: „Toate-au să fie
Făcute iar, căci Eu, apoi,
Fac toate lucrurile, noi.”
În urmă, a adăugat:
„Să scrii ceea ce ai aflat,
Căci vrednic este de crezut
Ce-ai auzit și ce-ai văzut.
Toate cuvintele-ascultate
De tine, sunt adevărate.”
Când a sfârșit de cuvântat –
„S-a isprăvit, s-a terminat!” –
Adăugat-a Cel Prea Sfânt.
„Eu, Alfa și Omega, sânt.
Eu, Începutul sunt numit,
Și tot Eu sunt chemat Sfârșit.
Celui ce-i este sete, iată,
Îi dau să bea, fără de plată,
Din apa vieții, negreșit.
Celor care au biruit,
Aceste lucruri minunate,
Drept moștenire le sunt date;
Căci Dumnezeu le voi fi Eu,
Iar ei vor fi poporul Meu.
Dar cei curvari, sau cei fricoși,
Ori ucigași, necredincioși,
Precum și toți aceia care
Aduc, la idoli, închinare,
Sau vrăjitori, ori mincinoși,
Sau cei ce se vădesc scârboși,
Au parte de-un anume loc:
Acela-i iazul cel de foc.
A doua moarte – negreșit –
Vor avea ei, de moștenit.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
