Voi lăuda pe Domnul meu,
Din toată inima, mereu.
Minuni câte-a înfăptuit,
Eu le voi fi istorisit.
Tu Doamne, îmi ești bucurie.
Din Tine, îmi fac veselie
Și – Prea Înalte Dumnezeu –
Am să-Ți cânt Numele, mereu.
Căci iată, toți vrăjmașii mei
Dau înapoi, pentru că ei
Se clatină – nu pot a sta –
Ci pier cu toți, în fața Ta.
Dreptatea, Tu mi-o sprijinești
Și pricina mi-o întărești.
Ești așezat, din veșnicie,
Pe al Tău scaun de domnie,
Căci Tu ești drept judecător.
Pedeapsă dai neamurilor,
Iar numele au să le fie
Șterse apoi, pentru vecie.
S-au dus vrăjmașii, într-un ceas!
Nici unul nu a mai rămas.
Niște ruine doar mai sânt,
Împrăștiate pe pământ
Ei au pierit, dar Dumnezeu,
În veac va-mpărăți, mereu.
El și-a gătit acuma – iată –
Scaunul Său de judecată.
Dreptate-mparte Dumnezeu,
Și judecă lumea, mereu.
Nu face vreo deosebire
Și astfel – fără părtinire –
Popoarele pământului,
Le judecă din jilțul Lui.
Doar Domnul este, negreșit,
Scăparea celui asuprit –
Celui ce este în necaz –
Înseninând al lui obraz.
Toți oamenii din astă lume
Care cunosc al Tău Sfânt Nume,
Se-ncred în Tine, căci Tu ești
Cel care nu îi părăsești
Pe cei care Te-au căutat
Și pe-a Ta cale au umblat!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
