Psalmii 53
53
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
De David este-alcătuit
Cântul acesta, negreșit.
Psalmul acesta minunat
Pe flaut trebuie cântat
1Nebunu-n inimă, mereu,
Zice: „Nu este Dumnezeu!”
Oamenii s-au ticăloșit
Și făr’delegi au săvârșit.
Nici unul nu s-a mai văzut,
Cari binele să-l fi făcut.
2Din ceruri, Dumnezeu scrutează
Și oamenii îi cercetează,
Voind să afle de cumva
Se mai găsește cineva
Care pricepere arată
Și pe-al său Dumnezeu Îl cată.
3Toți oamenii s-au rătăcit.
Stricați sunt toți. Nu s-a găsit
Măcar un om cari să fi vrut
Ca binele să-l fi făcut.
4„Și-au pierdut mințile ei care
Au săvârșit fără-ncetare
Nelegiuiri, mâncând mereu –
Ca pâinea – pe poporul Meu
Și nu cată – în orice vreme –
Pe Dumnezeu ca să Îl cheme?”
5Atuncea, toți vor tremura,
Iar spaima-i va împresura
Fără a fi – de bună seamă –
Vreo pricină ca să se teamă.
Domnul are să-i risipească
Pe cei care-au să năvălească –
Plini de furie – peste tine
Și îi va face de rușine,
Căci Dumnezeu a arătat,
Precum că El i-a lepădat.
6O! Cine o să izbutească
A face ca să se pornească,
Din mijlocul Sionului,
O izbăvire-a neamului
Ce este al lui Israel?
Iată că Dumnezeu e Cel
Care aduce înapoi,
În Iacov, prinșii de război.
Atuncea, mare bucurie,
În Israel are să fie.
Selectat acum:
Psalmii 53: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca