Apoi, în mine, eu aș vrea
Ca Tu Doamne s-așezi, odată,
O nouă inimă, curată.
Un duh statornic, de la Tine,
Care e nou, să pui în mine.
Să nu mă lepezi, te rog eu,
Doamne, din fața Ta. Mereu,
Să lași în mine Duhul Sfânt,
Trimis de Tine, pe pământ.
Dă-mi binecuvântarea care
Doar mântuirea Ta o are
Și sprijinește-a mea ființă
Cu duhul de bunăvoință!
Pe toți, am să-i învăț apoi,
Căile Tale și-napoi,
Toți păcătoșii au să vină
Ca lângă Tine să se țină.
Mă izbăvește, Domnul meu,
De sângele pe care eu,
Pe a mea cale, l-am vărsat.
Atuncea fi-vei lăudat,
Necontenit, de limba-mi care
Vesti-va îndurarea-Ți mare.
Deschide-mi gura și-atunci eu
Am să Te laud, tot mereu.
Jertfe, dacă ai fi voit,
Îți aduceam eu, negreșit.
Dar jertfele ce se socot
A fi drept ardere de tot,
Ție nu-Ți plac. Precum se știe,
Jertfa care Îți place Ție,
Se-arată-a fi un duh zdrobit.
Tu, Doamne, n-ai disprețuit
O inimă care-i zdrobită,
Îndurerată și mâhnită.