Psalmii 42:9-10

De-aceea, Lui, cari se vădea Precum că este Stânca mea, Vreau să Îi pun o întrebare: „De ce mă uiți acuma, oare? De ce să umblu întristat, De toți dușmanii apăsat?” Îmi simt bietele oase, toate, Parcă-s de sabie sfărmate, De câte ori mă întâlnesc Dușmanii mei și îmi vorbesc Plini de dispreț și cu gând rău: „Unde e Dumnezeul tău?”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Psalmii 42:9-10