Psalmii 42
42
CARTEA A DOUA
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Fiii lui Core, negreșit,
Ăst cântec l-au alcătuit
1Așa cum cerbul își dorește
Izvorul ce îl răcorește,
Așa Te vrea sufletul meu,
Pe Tine, al meu Dumnezeu!
2Căci după Tine însetează
Sufletul meu, vrând să Te vază,
Că Tu ești Dumnezeu Cel viu,
Așa după cum bine știu.
Când oare, mă voi arăta –
O, Doamne – înaintea Ta?
3Cu lacrimi numai, mă hrănesc
Noapte și zi, căci mă mâhnesc
Când mă întreabă fiecare:
„Unde e Domnul tău Cel tare?”
4Mereu, mi-aduc aminte bine,
Iar focul inimii – în mine –
Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc,
De câte ori îmi amintesc
De vremile-n care mergeam
În frunte, iar în jur aveam
Toți oamenii poporului.
Urcam la Casa Domnului,
În strigăte de bucurie,
De mulțumiri și veselie,
Scoase de o mulțime care
Se pregătea de sărbătoare.
5De ce ești trist, suflet al meu,
Și gemete doar, scoți mereu?
În Dumnezeu, să te gândești
Mereu ca să nădăjduiești,
Pentru că iarăși îmi va da
Puterea de a-L lăuda.
El pentru mine-i Domnul meu,
Căci El îmi este Dumnezeu.
El este a mea mântuire.
6Sufletu-mi e plin de mâhnire –
O, Doamne – și de-aceea eu
La Tine mă gândesc mereu,
De pe pământul cel pe care
Țara Iordanului îl are,
De la Hermon și negreșit
Din muntele, Mițear, numit.
7Un val, alt val aduce-n cale,
La vuietul apelor Tale.
Talazurile de la Tine,
Toate trecut-au peste mine.
8Domnu-ndurare îmi dădea
Ziua și-apoi, pe când venea
Noaptea, eu laude-I cântam
Și-o rugăciune-I înălțam
Celui care este mereu,
Al vieții mele Dumnezeu.
9De-aceea, Lui, cari se vădea
Precum că este Stânca mea,
Vreau să Îi pun o întrebare:
„De ce mă uiți acuma, oare?
De ce să umblu întristat,
De toți dușmanii apăsat?”
10Îmi simt bietele oase, toate,
Parcă-s de sabie sfărmate,
De câte ori mă întâlnesc
Dușmanii mei și îmi vorbesc
Plini de dispreț și cu gând rău:
„Unde e Dumnezeul tău?”
11De ce ești trist, suflet al meu,
Și gemete doar, scoți mereu?
În Dumnezeu, să te gândești
Mereu ca să nădăjduiești,
Pentru că iarăși îmi va da
Puterea de a-L lăuda.
El pentru mine-i Domnul meu,
Căci El îmi este Dumnezeu.
Nu mai fi plin dar, de mâhnire,
Căci El mi-aduce mântuire.
Selectat acum:
Psalmii 42: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca