Psalmii 33
33
1Neprihăniților, mereu,
Vă bucurați în Dumnezeu!
Celor care sunt dovediți
Că oameni sunt neprihăniți,
Le șade bine o cântare
De laudă, la fiecare.
2Cu harfa, să Îl lăudați
Pe Domnul și să Îi cântați
Cu alăuta – cu cea care,
În număr, zece coarde are.
3Vreau, un îndemn să vă dau vouă:
Să-I faceți o cântare nouă!
Să cânte firul strunelor
Și glasurile tuturor!
4Iată, Cuvântul Domnului
E-adevărat. Lucrarea Lui
Înfăptuită o să fie
După a Lui credincioșie.
5Dreptatea și neprihănirea
Avut-au parte de iubirea
Cea mare a lui Dumnezeu.
Pământul e umplut, mereu,
De bunătatea Domnului,
6Căci numai prin Cuvântul Lui –
Făcute – cerurile sânt.
Oștirea lor, Domnul Cel Sfânt –
Pe ale cerurilor cale –
Doar cu suflarea gurii Sale,
Necontenit, le sprijinește.
7El, în morman, îngrămădește
Și apele acelea care
Se află adunate-n mare.
Adâncurile le adună
Ca în cămări El să le pună.
8Pământul tot, de Dumnezeu,
Teamă să aibă, tot mereu,
Iar oamenii pământului
Să tremure în fața Lui!
9Totul e după-a Lui voință:
Când poruncește, i-a ființă
Ceea ce-a zis – precum Îi place –
Căci ce va zice, se va face.
10Al Neamurilor sfat, mereu,
O să-l răstoarne Dumnezeu,
Iar planul care l-au gândit
Popoarele, e nimicit.
11Dar sfatul Domnului, se știe
Că, dăinuiește pe vecie,
Iar planul Său se dovedește –
Din neam, în neam – că se-mplinește.
12Ferice de poporul care,
Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are!
Ferice dar, poporului
Cari este moștenirea Lui!
13Din ceruri, Domnul Își rotește
Privirile și izbăvește
Pe fiii omului ce sânt
Pe fața-ntregului pământ.
14Vede – din locuința Lui –
Ființele pământului.
15El, inima, le întărește
La toți și-apoi, El urmărește
Faptele lor, neîncetat.
16Scăparea unui împărat
Nu e-n mulțimea oștilor;
Scăpările vitejilor,
De-a lor putere nu-s legate;
17De-asemenea, calul nu poate
Ca să aducă chezășie
Că biruință o să fie,
Iar vlaga lui nu va putea
Ca izbăvirea să o dea.
18Iată că ochiul Domnului
Privește-asupra omului
Care, de El, știe-a se teme,
Și peste cei ce-n orice vreme
În bunătatea Lui arată
Că-și au nădejdea-ncredințată,
19Pentru a fi astfel scăpați
De moarte și spre-a fi lăsați
Cu viață-atunci când peste ei
Se-abate valul foametei.
20Sufletul nostru, cât trăiește,
În Domnul doar, nădăjduiește.
Domnul ne este Ajutor
Și Scut ne e, ocrotitor.
21Inima noastră-n Dumnezeu
Găsește bucurii, mereu,
Căci ale noastre-ncrederi sânt
Puse în al Său Nume Sfânt.
22Doamne, pogoară peste noi,
A Ta-ndurare mai apoi,
Așa precum nădăjduim
Ca de la Tine s-o primim!
Selectat acum:
Psalmii 33: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca