Psalmii 34
34
Psalmul acesta, negreșit
De David fost-a pregătit
Când la Abimelec ședea
Și, pe nebunul, el făcea,
Când izgonit a fost, de el,
Și a plecat din locu-acel
1Iată, în orice vreme, eu
Binecuvânt pe Dumnezeu.
Lauda Lui, loc, va avea
Întotdeauna-n gura mea.
2Numai în Domnul, tot mereu,
Se laudă sufletul meu.
S-asculte cei nenorociți,
Căci o să fie fericiți
Și-au să primească bucurie
Care în veci are să ție.
3Veniți cu toți să-L înălțăm
Pe Domnul și să lăudăm
Numele Lui neîncetat!
4Pe Domnul, eu L-am căutat,
Căci El, nicicând, n-a stat ascuns
Și-astfel pe dată, mi-a răspuns.
M-a izbăvit din toate cele
Care-au fost temerile mele.
5Când către El ai să privești,
De grabă ai să și simțești
Cum luminată o să-ți fie
Fața, de-o mare bucurie,
Și-n veci curată se va ține,
Căci nu se umple de rușine.
6Când strigă un nenorocit,
Domnul aude negreșit,
Și-l scapă din necazul lui.
7Apoi, îngerul Domnului
Va tăbărî lângă cel care
Teamă față de Domnul are
Și din primejdii – ne-ncetat –
Acela are-a fi scăpat.
8Veniți, gustați toți cei ce vreți,
Ce bun e Domnul, să vedeți!
Ferice e de omul care,
În El, încrederea își are!
9Voi, sfinții Lui, teamă – mereu –
S-aveți față de Dumnezeu;
Căci n-are nici o lipsă cel
Cari teamă va avea de El!
10Puii de lei duc lipsă mare
Și sunt flămânzi, însă cei care
Pe Domnu-L caută smeriți,
De nici un bine nu-s lipsiți.
11Veniți dar, fiilor să stați
În juru-mi și să ascultați
Căci o să vă învăț, mereu,
Frică s-aveți de Dumnezeu.
12Cine e cel care-și dorește
O viață bună și tânjește
Să aibă zile fericite
Și-n bucurie doar trăite?
13Limba, de rău, să ți-o ferești
Și caută să nu rostești –
Atât cât vei trăi sub soare –
Cuvintele înșelătoare!
14Îndepărtează pasul tău –
Neîncetat – de tot ce-i rău,
Caută pace a avea
Și-aleargă-ntr-una, după ea!
15Mereu sunt cei neprihăniți,
De ochii Domnului priviți
Și-a Lui ureche e plecată
La ale lor strigăte-ndată.
16Pe cei răi, El nu-i va lăsa,
Căci își întoarce Fața Sa
În contra lor și astfel sânt
Înlăturați de pe pământ
Și ștearsă-i pomenirea lor.
17Glasul neprihăniților
E ascultat de Dumnezeu
Care îi va scăpa, mereu,
Din mijlocul necazului.
18Domnul, în bunătatea Lui,
Se-apropie de-acela care
O inimă înfrântă are,
Iar cel ce are-un duh zdrobit
Are să fie mântuit.
19Nenorociri multe-au să vie
Și-au să lovească, cu furie,
În omul cel neprihănit,
Dar Dumnezeu – necontenit –
Veghează și îl izbăvește,
20Căci oasele i le păzește
Și-n felu-acesta, niciodat’,
Un os nu îi va fi sfărmat.
21Pe omul rău dar, bunăoară,
Nenorocirea îl omoară,
Dar toți vrăjmașii cei pe care
Omul neprihănit îi are
Neîncetat sunt urmăriți
Și au să fie pedepsiți.
22Scăpat e sufletul celui
Cari este rob al Domnului,
Și-n felu-acesta, nimenea
Dintre cei cari, încrederea –
În Domnu-și pun necontenit –
N-are să fie osândit.
Selectat acum:
Psalmii 34: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca