Psalmii 146:1-5

Să-L lăudați pe Dumnezeu! Laudă suflete al meu, Pe Domnul nostru! Iată, vreau, Laude – Domnului – să-I dau, Cât voi trăi. Nu căutați, Nădejdea să vă așezați În oamenii aceia cari Se dovedesc a fi mai mari. În fiii oamenilor, voi Să nu nădăjduiți apoi, Căci la ei nu e ajutor. Stinsă va fi suflarea lor: Au să se-ntoarcă în pământ Și-ale lor planuri nu mai sânt, Căci au să piară, negreșit, În clipa-n care au murit. Ferice de acela care Va căuta ajutorare La al lui Iacov Dumnezeu Și-n El se-ncrede tot mereu!