Ferice dar, oamenilor
Neprihăniți în calea lor,
Oameni ce țin Legea pe care
Al nostru Dumnezeu o are!
Ferice, celor ce păzesc
Poruncile și le-mplinesc,
Cătând – din inimă – mereu,
Pe-al nostru Domn și Dumnezeu!
Ferice de cei care cată
Ca să nu facă niciodată
Nelegiuiri, umblând mereu
Pe căile lui Dumnezeu!
Tu, Doamne, ai găsit cu cale,
Ca să ne dai legile Tale,
Pe care, cu sfințenie, noi
Să le păzim mereu apoi.
O, de-ar ținti a mea cărare,
Spre a-mplini Legea pe care
Ne-ai dăruit-o! Astfel, eu
N-am să mă rușinez mereu,
Atuncea când voi fi privit
La ceea ce ai poruncit!
Când legile dreptății Tale
Am să le-nvăț, pe a mea cale,
Îmi va fi inima gătită,
Curată și neprihănită,
Ca laude să-Ți aduc eu.
Doamne, vreau să păzesc mereu,
Orânduirile pe care
Le-ai dat Tu, pentru fiecare.
Ajută-mă Doamne, să pot;
Și nu mă părăsi de tot!
Ajută-mă dar, Domnul meu!
Cum își va ține, tot mereu,
Un tânăr, al său drum, curat?
Ținându-se neîncetat,
Numai după al Tău Cuvânt.
Din inimă, o Doamne Sfânt,
Te caut eu, neîncetat.
Nu mă lăsa să mă abat
De la poruncile-arătate,
Cari pentru noi au fost lăsate.