Ursuzul caută și face,
Mereu, doar ceea ce îi place,
Nepăsător la ce se spune
Și supărat pe lucruri bune.
Nebunul, nu vrea-nvățătură,
Ci vrând s-arate-n ce măsură
Este știința lui de mare,
Îl va-nvăța pe fiecare.
Atunci când omul cel rău vine,
Disprețul, după el, se ține;
Iar cu rușinea, totodată,
Ocara-n casă e intrată.
Cuvintele, de-un om rostite,
Cu-adânci ape-s asemuite;
Izvoru-nțelepciunii are
Să curgă, fără încetare.
Omului rău, să nu-i privești
Fața, ca să-l nedreptățești
Pe cel care s-a dovedit
Că este om neprihănit.
Nebunul – cu a lui rea gură –
Stârnește cearta, și înjură
Făcându-se nesuferit
Și-ntărâtând până-i lovit.
Nebunul, prin vorbirea lui,
Aduce moarte, omului,
Iar buzele-i, curse, întind,
În care, suflete se prind.
Vorbele celor ce bârfesc,
Dulci prăjituri se dovedesc,
Căci îi coboară, omului,
Până-n adâncul trupului.
Omul care se lenevește,
Frate-i cu cel ce nimicește.
Numele Domnului e tare,
Precum un turn de apărare:
La El, omul neprihănit
Aleargă și-i adăpostit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
