Înțelepciunea strigă tare
Ca să își afle ascultare
Pe ulițe și în piețe.
Își strigă ale ei povețe,
Unde e zarva mai aprinsă.
Învățătura ei e-ntinsă
Chiar de la porți până-n cetate
Și-oricine s-o asculte poate,
Căci le vorbește tuturor:
„Până când oare, proștilor,
Prostia doar o s-o iubiți?
Iar voi cei cari batjocoriți,
Când încetați a vă plăcea
Batjocura, și-asemenea,
Nebunii când au să sfârșească,
Știința, să o mai urască?
Vă-ntoarceți dar, și mă urmați!
Mustrările mi le-ascultați!
Iată ce fac acuma eu:
Torn peste voi din duhul meu
Și vă voi face cunoscut
Al meu cuvânt, căci am văzut
Că v-am chemat necontenit;
Voi, însă, v-ați împotrivit.
Vă întind mâna, fără teamă,
Dar nimeni nu mă ia în seamă,
Pentru că voi ați lepădat
Povețele ce vi le-am dat.
N-ați vrut să țineți cont de ele,
Fiindcă mustrările mele,
Vouă – nicicând – nu v-au plăcut.
De-aceea, când va fi căzut
Unul, în vreo nenorocire,
Voi râde de-a lui pătimire
Și-apoi, de toți, joc am să-mi bat
Când groaza vă va fi luat
Ca o furtună peste fire,
Când fi-veți de nenorocire
Ca de-un vârtej învăluiți,
Când de necazuri încolțiți
Veți fi cuprinși de strâmtorare.
Atuncea doar, în gura mare
Mă vor chema – nu voi răspunde!
Mă vor căta – mă voi ascunde
De fața lor, în acea zi
Și nimeni nu mă va găsi,
Căci au urât a mea știință
Și n-au ales, spre folosință,
Frica de Domnul; n-au iubit
Al meu sfat și-au nesocotit,
Neîncetat, mustrarea mea.
Astfel, drept hrană vor avea
Doar roadele cărării lor
Și sfaturile tuturor.
A proștilor împotrivire
Are să-i ducă la pierire,
Iar liniștea nebunilor
Aduce-va pierzarea lor.
Acel ce mă va asculta,
Fără de griji, însă, va sta
Și-o să trăiască liniștit,
De toate relele, ferit.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
