Domnul e bun, plin de-ndurare
Și este locul de scăpare,
Când ziua de necaz se-arată.
El îi cunoaște, de îndată,
Pe-aceia care se vădesc
Cum că în El nădăjduiesc.
Dar niște valuri revărsate
Vor năvăli peste cetate
Și-n felu-acesta – negreșit –
Ninive fi-va nimicit.
Vrăjmașii Lui sunt nimiciți
Și până-n beznă urmăriți.
Ce fel de planuri faceți voi,
În contra Domnului apoi?
El, însă, le zădărnicește!
Nenorocirea nu lovește,
De două ori. Căci ei fi-vor
Precum mănunchiul spinilor –
Așa vor fi de încâlciți.
Când vor fi beți, vor fi-nghițiți
De foc, precum este mâncată
Miriștea care e uscată.
Ninive, află – negreșit –
Cum că din tine a ieșit
Acela care se vădea
Că planuri rele doar urzea,
Față de Domnul, ne-ncetat.
Domnul atunci a cuvântat:
„Oricât de mulți vă vădiți voi
Și-oricât de tari ați fi apoi,
Toți secerați aveți să fiți
Și-n acest fel o să periți.
Ierusalime, câteodat’,
Chiar dacă te-am mai întristat,
Nu am să te mai întristez…
Sfarm jugul. Te eliberez
De legăturile cu care
Fost-ai ținut în strâmtorare…”
Asur, ascultă – negreșit –
Ceea ce Domnu-a poruncit
În contra ta: „Nu vei avea
Urmași cari numele să-ți ia,
Căci nimeni nu va fi la voi,
Să-ți poarte numele apoi.
Din casa celui cari, mereu,
Fusese al tău dumnezeu,
Voi strânge chipurile toate
Care cioplite-s sau turnate.
Al tău mormânt va fi săpat,
Căci prea ușor, ai fost aflat.”
Iată, pe vârful muntelui,
Se-arată pașii solului
Acela cari pacea vestește.
Acuma dar, îți prăznuiește
Iudo, acele zile care
Menite-ți sunt de sărbătoare
Și împlinește de îndat’,
Tot ceea ce tu ai jurat!
Află că prin mijlocul tău,
Acela care este rău
Nu va mai trece. Negreșit,
Acela fi-va nimicit…