Când, la Betsaida, ei s-au dus,
Un orb, în fața lui Iisus,
A fost pe dată-nfățișat.
Însoțitorii L-au rugat
Să îl atingă. Atunci, El,
Luându-l pe orbul acel,
De mână, a ieșit din sat.
Apoi, pe ochi, i-a pus scuipat
Și-Și lăsă mâna peste el,
Zicând: „Ce vezi?” Orbul acel
Răspunse: „Acum, văd ceva…
Văd că se mișcă cineva…
Văd niște oameni mergând… dar,
Copaci parcă ar fi, îmi par.”
Iisus, mâna, pe ochi, i-a pus,
Și să privească țintă-a spus.
Îndată, fu tămăduit,
Și-a văzut totul, deslușit.
Iisus, acasă, l-a trimis:
„În sat, să nu intri!” – i-a zis –
„Să nu spui ce s-a întâmplat,
La nimeni!” Apoi, l-a lăsat.