„Grupați în cete, tot poporul!”–
Le-a poruncit Învățătorul.
Când ucenicii au sfârșit,
Întreg norodul, de-mpărțit –
Căci câte cincizeci, ei au pus,
Și câte-o sută, cum le-a spus –
Iisus luă cele cinci pâini
Și pești-n ale Sale mâini,
Spre cer, ochii, și-a ridicat,
Hrana, a binecuvântat,
A frânt-o în bucăți mai mici,
Dându-le-apoi, la ucenici,
Să le împartă tuturor.
Astfel, acel întreg popor
Aflat acolo, a mâncat
Până când toți s-au săturat.
Coșuri, în urmă-au fost aduse,
Și-n ele, resturi fost-au puse,
Iar când, apoi, s-au numărat,
Văzură că s-au ridicat
Douăsprezece coșuri, rase,
Cu firmiturile rămase.
Au fost, atuncea, săturați,
Un număr de cinci mii bărbați.