După ce a sfârșit Iisus,
Să spună ce avea de spus,
S-a strămutat, din Galileea,
Și a venit să stea-n Iudeea,
Peste Iordan. A fost urmat
De multă gloată. El le-a dat
Învățătura Lui. Veniră
Și Farisei, de-L ispitiră;
Ei, pe Iisus, L-au întrebat,
Dacă-i permis, unui bărbat,
Ca soața, să își părăsească.
Când au sfârșit ei să vorbească,
Iisus le-a zis: „Voi n-ați citit,
Ceea ce Moise-a poruncit?”
„Ba da, căci noi le știm pe toate!
Moise a zis că soțul poate,
Soția, să își părăsească,
Dar, mai întâi, să-i dăruiască
O carte, pentru despărțire –
Deci, un înscris, spre-a lumii știre.”
„Doar pentru voi”, Iisus le-a zis,
„Astă poruncă, Moise-a scris,
Căci aveți inima-mpietrită.
Dar când a fost lumea zidită,
„Domnul, o parte bărbătească,
Făcu, și una femeiască.
De-aceea, omul va lăsa,
Pe tatăl și pe mama sa,
De soața lui să se lipească,
Și-un singur trup s-alcătuiască.”
Deci, ascultați cuvântul Meu:
Ceea ce Domnul Dumnezeu
A-mpreunat, să nu despartă
Omul, voind o altă soartă!”
În casă, când intră Iisus,
Asupra celor ce s-au spus,
De ucenici, fost-a-ntrebat.
Iisus, acest răspuns, le-a dat:
„Cel cari nevasta-și părăsește,
Ca să-și ia alta, preacurvește;
Și soața o să preacurvească,
De soțul o să-și părăsească.”