Cum am aflat, cum am văzut,
De-al Evangheliei început –
A Fiului lui Dumnezeu –
Am să vorbesc, acuma, eu.
Precum în vremuri vechi, odată,
A prorocit Isaia – „Iată,
Un sol, ‘naintea Ta, trimit
Și calea-Ți va fi pregătit,
Căci el e glasul ce-o să vie
Și o să strige în pustie,
„Gătiți cărarea Domnului
Și neteziți-I calea lui”–
Ioan, pe lume, a venit.
A botezat și a vestit,
Așa cum fost-a al său crez,
Al pocăinței sfânt botez,
Ca astfel, orice muritor,
Iertare a păcatelor,
Să dobândească. Au venit,
Când vorbele i-au auzit,
Mulțime de Iudei, la el;
Și din Ierusalim, la fel,
Noroadele îl îmbulzeau.
Păcatele-și mărturiseau
Și-n apa râului Iordan,
Primeau botezul lui Ioan.
Ținuta lui era umilă:
O haină din păr de cămilă,
Iar peste mijloc, o curea.
Lăcustele le folosea
Și mierea, ca să se hrănească.
El a-nceput ca să vorbească,
Mărturisind: „Cel care vine,
În urma mea, e – decât mine –
Incomparabil, mai puternic.
Încălțămintea-I, nu sunt vrednic
Să I-o dezleg. Eu v-am chemat
Și-n apă doar, v-am botezat,
Dar El, când vine pe pământ,
Va boteza cu Duhul Sfânt.
Atuncea, a venit Iisus,
Din Galileea, și S-a dus
În valea râului Iordan,
Unde L-a botezat Ioan.