Și tu, Efrata – Betleeme –
Află că n-ai de ce te teme,
Deși e mică-a ta cetate,
Printre cetățile aflate
În a lui Iuda țară, cari
Se dovedesc cu mult mai mari,
Iar pe al lui Iuda pământ,
De frunte, toate-acestea sânt!
Din tine, va ieși Acel
Care, stăpân, în Israel,
Se va vădi. Obârșia,
În vremi străvechi, și-o va avea,
Urcând până în veșnicie.
Lăsați – de-aceea – au să fie,
Până când naște-va cea care
Va naște ce, de născut, are.
Cei cari vor fi o rămășiță,
Fiind din ai Săi frați – de viță –
Se vor întoarce-n acest fel,
La fiii cei din Israel.
Puterea cârmuirii Lui
Va fi puterea Domnului,
Puterea Celui cari, mereu,
Îi este Domn și Dumnezeu.
În liniște-au să locuiască,
Căci El o să Se proslăvească
Până la marginile care
Acest pământ întins le are.
În vremile ce au să vie,
El, pacea noastră, o să fie.
Atunci când în a noastră țară,
Asirianul vine iară
Înaintând pân’ la palate,
În contră-i fi-vor ridicate
Opt căpetenii din cei cari,
Peste popor sunt cei mai mari,
Alături de șapte păstori.