Matei 6:5-18

De-asemeni, când vă rugați Lui, Să nu fiți cum sunt cei fățarnici, Adică-n rugăciune harnici – În sinagogi și-n colț de stradă – Numai ca lumea să îi vadă; Vă spun că și-au luat răsplata. Când ești, de rugăciune, gata, Intră la tine-n odăiță Și-ncuie ușa. Cu credință, Te roagă Tatălui tău, care Este-n ascuns, fiindcă are Să-ți răsplătească, îndeajuns, Pentru că vede, în ascuns.” „Când vă rugați, să nu vorbiți Prea mult; să nu bolborosiți Aceleași vorbe ca și cei Care-s păgâni; căci numai ei Gândesc că rugile-s primite, De-s multe vorbele rostite. Nu fiți asemeni lor, ci iată, Tot ce doriți, al vostru Tată Cunoaște, până nici măcar, Voi n-ați cerut. Ascultați dar, Cum trebuie să vă rugați, De vreți ca să fiți ascultați: „Tată din cer, sfințit să fie Măritu-Ți Nume, pe vecie! Să vină-mpărăția Ta Și să se facă voia Ta, Precum în cerul Tău cel sfânt, La fel și-aici – jos – pe pământ. Pâinea, de toate zilele, Să ne-o dai azi. Greșelile Înfăptuite, Te rugăm, Să ni le ierți, precum iertăm Și noi, pe cei ce ni-s greșiți. Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!” Iertând pe cei ce v-au greșit, Și voi, iertare-ați dobândit, Căci dacă voi n-o să iertați, Iertare, n-o să căpătați.” „În vremea-n care voi postiți, Nu vreau să vă schimonosiți Fața, precum cei ce voiesc S-arete lumii că postesc, Căci ei, răsplata, și-au primit! Tu fii dar, astfel, pregătit, Ca să postești: îți spală fața, Și unge-ți părul dimineața! Nu lumea trebuie să vadă Cum că postești și să te creadă, Ci trebuie ca Tatăl tău Să vadă, iar din cerul Său, Fii sigur că-ți va răsplăti, Dacă-n acest fel vei posti.”