Matei 11
11
1Iisus, după ce-a terminat,
Pe ucenici, de învățat –
Căci doisprezece inși erau
Care, mereu, Îl însoțeau –
Din nou, pe drumuri, a pornit
Și iar, a propovăduit,
Spre binele mulțimilor,
În orișice cetate-a lor.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
2Din temniță, a auzit
Ioan, ceea ce-a săvârșit
Iisus, și tot ce s-a-ntâmplat.
3Îndată, el L-a întrebat,
Prin ucenici ce i-a trimis:
„Tu ești Acela” – ei I-au zis –
„Pe care noi L-am așteptat?
Sau poate că ne-am înșelat?”
4Atunci, privind la ei, Iisus
Arată-n juru-I, și le-a spus:
„Voi, lui Ioan, să îi spuneți
Ce auziți și ce vedeți:
5Orbii vederea-și capătă,
Iar șchiopii nu mai șchioapătă;
Surzii aud, sunt curățați
Leproșii, morți-s înviați,
Și Evanghelia se vestește
Săracilor. Ferice este
6De omu-acela, pentru care,
Eu nu-s prilej de-mpiedicare.”
Mărturia lui Iisus despre Ioan
7Pe când ei se duceau, Iisus,
Noroadelor, astfel, le-a spus:
„La ce-ați ieșit? Ce să vedeți?
O trestie-n pustiu? Spuneți!
8Totuși, ce-ați vrut să vedeți voi?
Un om avut, în haine moi?
Cei care-s astfel îmbrăcați
Sunt la palat, printre-mpărați.
9Atunci, de ce-ați ieșit? Ce vreți?
Oare-un proroc vreți să vedeți?
Așa e. Cel din acest loc,
Mai mult e decât un proroc!
10Despre Ioan se află scris:
„Iată că solul Mi-am trimis,
Mergând ‘naintea feței Tale,
Să pregătească a Ta cale.”
11Adevărat vă spun: toți cei
Născuți vreodată din femei,
Decât Ioan, n-au fost mai mari.
Să știți, însă, că acel cari –
În ceruri – este cel mai mic,
Mai mare-i decât el. Vă zic:
12De la Ioan, cu osteneală
Se poate – dacă dai năvală –
Să intri în Împărăție,
În ceruri. Asta să se știe!
13Pân’ la Ioan, au prorocit
Proroci, și Legea a vorbit.
14Acuma însă, dacă vreți
Cu dinadins să-nțelegeți,
Aflați: Ioan este Ilie,
Cel care trebuia să vie!
15Cei cu urechi de auzit,
Să înțeleagă ce-am vorbit!
16Cu cine se aseamănă
Neamul acesta? Seamănă
Cu niște copilași – șezând
Prin târguri – la alții strigând:
17„Frumos, din fluier, v-am cântat:
Degeaba, că voi n-ați jucat!
De jale v-am cântat apoi,
Dar tot degeaba: n-ați plâns voi.”
18Nici n-a mâncat, nici n-a băut
Și, „drac”, ați zis că a avut
19Ioan. Acuma, a venit
Al omului Fiu. N-a postit,
Ci a mâncat și a băut.
De-aceea, voi, când l-ați văzut,
Ați spus că „Este-un băutor
De vinuri și un mâncător,
Prieten al vameșilor,
Precum și-al păcătoșilor.”
Totuși, înțelepciune-a fost
Îndreptățită-n al ei rost.”
Mustrarea cetăților nepocăite
20Iisus, minuni, a săvârșit,
În lume. Nu s-au pocăit,
Însă, acei ce le-au văzut –
În fața căror s-au făcut.
Iisus, atuncea, a mustrat
Cetățile-n care-a lucrat:
21„O, vai și-amar va fi de tine –
Cât ești de mare – Horazine!
O, vai Betsaido, de mergeam
Și în Sidon sau Tir făceam
Minunile ce le-ați zărit,
Degrabă s-ar fi pocăit
În sac și în cenușă. Lor,
22O să le fie mai ușor,
În ziua judecății. Iar
23Tu Capernaume, crezi chiar
Că pân’ la cer vei fi-nălțat?
Află că fi-vei dărâmat!
Căci dacă ar fi fost văzute
Minunile ce-au fost făcute
În tine, de către acei
Locuitori ai Sodomei,
Și azi, cetate-ar exista.
24La judecată, când vei sta,
Sodomei îi va fi mai bine
Decât cum fi-va pentru tine.”
Lucrurile descoperite pruncilor – Jugul lui Hristos
25Apoi, El a continuat:
„Tată, în veci, fii lăudat,
Că aste lucruri, le-ai ascuns
De înțelepți; de nepătruns
Sunt pentru cel ce-i iscusit.
Tu, însă, le-ai descoperit
26Copiilor. Fii lăudat,
De felu-n care ai lucrat!
27Toate-Mi sunt date Mie. Eu
Le am, dar, de la Tatăl Meu.
Fiul, deplin, nu-i cunoscut
Decât de Tatăl; și știut
E Tatăl, doar de Fiul Lui
Și încă de acela cui,
Fiul, să Îl arate, are.
28Veniți la Mine, toți cei care
Sunteți trudiți și-mpovărați,
Și-odihnă o să căpătați!
29Haideți! Luați toți, jugul Meu
Și-asemeni Mie fiți, căci Eu
Sunt blând, cu inima smerită.
La Mine poate fi găsită
Odihna-atât de necesară
Pentru sufletul vost’. Ușoară
30E sarcina Mea. Jugul Meu
E bun. Veniți la Dumnezeu!”
Selectat acum:
Matei 11: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
