Matei 10
10
Trimiterea celor doisprezece apostoli
1Iisus, la Sine, i-a chemat
Pe ucenici. Puteri le-a dat,
De-a scoate duhuri necurate
Și boli de a fi vindecate.
Ei, doisprezece inși, erau,
Și pe Iisus Îl însoțeau.
2Acum, iată cum s-au numit
Cei doisprezece: au venit
Simon – zis Petru – și Andrei:
Sunt frați; fiii lui Zebedei:
Ioan și Iacov; iar apoi,
3Urmați au fost de încă doi:
Filip, Bartolomeu. Altul
E Toma; și sosi rândul
Celui ce-i vameș – zis Matei;
Apoi, venit-au după ei
Iacov – feciorul lui Alfeu –
Și Levi, numit și Tadeu.
4Veni și Simon Canaaneanul
Și Iuda, zis Escarioteanul –
Acela care L-a vândut.
5Pe-acești discipoli, i-a avut
Iisus. Pe ei, El i-a trimis
În lume, după ce le-a zis:
„Pe drum păgân, să nu umblați;
Nici în cetăți să nu intrați,
Ale Samaritenilor!
Să vă feriți din calea lor!
6Mergeți, mai bine, la acel
Pierdut, din a lui Israel
Casă, iar unde poposiți,
7Astfel, să propovăduiți:
„A cerului Împărăție,
Aproape-i – gata e să vie!”
8Pe cei bolnavi, să-i vindecați,
Iar pe cei morți să-i înviați.
Veți curăța pe cei leproși
Și draci, afară, vor fi scoși.
Fără de plată ați primit,
La fel trebuie dăruit!
9Să nu luați – băgați de seamă! –
În brâu, aur, argint, aramă.
10Nu luați traistă pentru drum,
Încălțări, haine – nicidecum.
Toiag – la fel – să nu luați,
Căci ce trebuie, căpătați!
Deci, după hărnicia lui,
E hrana lucrătorului.
11În ce cetate ați intrat,
Mai întâi, trebuie aflat
Cine-i, acolo, vrednic, și
La acel om, veți poposi
Până când, iarăși, veți pleca.
12Al casei prag, când veți călca,
Vă rog, de bine să-i urați,
13Iar de e vrednică, să stați,
Să se reverse peste ea
A voastră pace. De-ți vedea
Că nu-i vrednică, înapoi,
Întoarcă-se pacea, la voi.
14Dacă s-a întâmplat, cumva,
Că nu va primit cineva –
Nici vorba nu v-a ascultat –
Ieșiți, atuncea, imediat,
Din casa și cetatea ‘ceea.
Veți scutura, după aceea,
Praful de pe încălțăminte.
15Căci Eu vă spun, luați aminte,
Atunci, în ziua judecății,
Mai greu are a-i fi cetății
Aceleia – când va fi ora –
Decât Sodomei și Gomora.”
Primirea apostolilor de lume
16„Iată, Eu vă trimit, acum,
Să o porniți pe al Meu drum.
Sunteți asemeni oilor,
Plecate-n calea lupilor.
Fiți înțelepți deci, dragii Mei,
La fel ca șerpii. Porumbei,
La răutate, vreau să fiți.
17De oameni, voi să vă păziți,
Căci vă vor da în judecată,
În adunări; au să vă bată
18În sinagogi. Din vina Mea,
O să ajungeți să vă dea
Judecătorilor, să fiți
Drept mărturie; să slujiți
Dovadă, înaintea lor,
Și-apoi și a Neamurilor.
19Deci, când în lanțuri vă vor pune,
Nu vă gândiți la ce veți spune.
Ce trebuie ca să vorbiți,
În acel ceas, o să primiți
20Căci Cel ce va vorbi prin voi,
E Duhul Domnului. Apoi,
21Veni-va vremea când un frate,
Pe altul, îl va da la moarte,
Iar tatăl, pe copilul lui.
Fiii-mpotriva tatălui
Vor merge și-l vor omorî.
22Pe voi, lumea vă va urî
Din pricina Numelui Meu,
Însă acela – vă spun Eu –
Cari va răbda pân’ la sfârșit,
Are să fie mântuit.
23Atunci când veți fi prigoniți,
Într-o cetate, să fugiți
În alta. N-o să apucați,
Cetățile, să le umblați,
În Israel, când va veni
Timpul pentru a reveni
Al omului Fiu, pe pământ.
24Să știți: discipolii nu sânt
Mai sus, de-nvățătorul lor,
Nici robi-asupra domnilor.
25Ajunge ucenicului
Să fie ca meșterul lui.
La fel, ajunge robilor
Să fie ca stăpânii lor.
Când „Belzebul” este numit
Stăpânul casei, negreșit,
Cei care sunt în casa lui,
Poartă pecetea numelui.
26Voi nu vă temeți, dragii Mei,
Și nu vă îngroziți de ei!
Nu e nimic acoperit
Ce nu va fi descoperit.
Nimic ce-n taină-a fost făcut,
Nu va rămâne neștiut.
27Ceea ce-n beznă vă spun Eu,
Să spuneți, la lumină, vreau.
Ceea ce-n șoaptă s-a vorbit,
Trebuie propovăduit
De la-nălțimea caselor.
28Nu vă speriați de cei ce vor
Ucide trupul, ci de Cel
Care, suflet și trup – la fel –
E în măsură să le piardă
Și, în gheenă, să le ardă.
29Nu-s două vrăbii, la un ban?
Ba da. Dar nici una, în van,
Nu o să cadă, pe pământ,
Ci după voia Celui Sfânt.
30Iar voi să fiți încredințați:
Perii din cap vi-s numărați.
31Deci, nu vă temeți, căci – să știți –
Cu mult mai mult, voi prețuiți,
Decât acele vrăbii. Eu,
32‘Nainte dar, la Tatăl Meu,
Pe-acela-l voi mărturisi,
Care – la rându-i – va găsi
Cu cale, a vorbi de Mine,
În fața oamenilor. Cine,
33De Mine, se va lepăda,
Asemenea voi proceda
Și Mă voi lepăda și Eu,
De el, față de Tatăl Meu.
34Să nu credeți că aici sânt,
Să aduc pacea, pe pământ,
Ci sabia, căci despărțesc
35Tată de fiu. Se războiesc
Mamă cu fiică, și-nfruntată
Soacra va fi de noră. Iată
36Că omul fi-va dușmănit
De cei cu care-a locuit.
37De va iubi mai mult – oricine –
Pe tatăl său, decât pe Mine,
Nu Îmi va sta alăturea.
De cineva – asemenea –
Îi va iubi pe fiii lui,
Mai mult, acel vrednic nu-i
Ca să se-așeze lângă Mine.
38Să înțelegeți vreau, că cine
Nu își ia crucea ca să vină
Pe urma Mea, va avea vină
Și, lângă Mine, nu va sta.
39Acel care va căuta,
Atent, viața, să și-o păzească,
Și-o pierde. O s-o dobândească
Cel ce-o va pierde pentru Mine,
Căci astfel, lui i se cuvine.”
Primirea ucenicilor
40„Cine vă va primi pe voi,
Pe Mine Mă primește-apoi;
Iar de-s primit acolo Eu,
Intrat este și Dumnezeu.
41Cine primește un proroc –
În numele unui proroc –
Ca și proroc va fi plătit.
Dacă un om neprihănit,
În numele altui ca el,
A fost primit, atunci acel
La care-a stat, e răsplătit
Precum un om neprihănit.
42Cine-un pahar va da să bea –
De apă rece – unuia
Dintre acești micuți, să creadă
Că plata are să și-o vadă.”
Selectat acum:
Matei 10: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
