Leviticul 5
5
Tot jertfele pentru ispășirea păcatelor
1„Când cineva, cari se găsește
Sub jurământ, păcătuiește,
Căci nu va spune ce-a văzut –
Sau ce știe că s-a făcut –
Și astfel este vinovat;
2Sau de cumva, s-a întâmplat
Să se atingă, cineva,
De-un lucru necurat, cumva,
Fără de voie, făr’ să știe –
Aceste lucruri pot să fie
Vreun hoit de fiară necurată,
Poate să fie, totodată,
Chiar și un hoit de la o vită
Cari necurată-i socotită,
Sau hoit de târâtoare poate,
Cari necurată se socoate –
Și-n urmă, el se dumirește
Că vinovat se dovedește;
3Sau de se va-ntâmpla, cumva,
Să se atingă cineva,
De-o spurcăciune omenească,
Sau dacă fără să gândească –
Fără să vrea – omul va pune
Mâna, pe orice spurcăciune
Care-l va face necurat,
Când seama-și dă, e vinovat;
4Sau dacă întâmpla-se-va
Ca să vorbească cineva,
Făr’ a-și lua seama la gură –
Cu ușurință – și se jură
Că o să facă rău sau bine
Și-apoi, abia la urmă-i vine
În minte faptul c-a greșit,
Iată ce trebuie-mplinit:
5Atuncea deci, când cineva
Se face vinovat, cumva,
Pentru că a înfăptuit
Ceva din ce s-a pomenit,
Întâi are să trebuiască,
Păcatul să-și mărturisească.
6Apoi s-aducă – Domnului –
O jertfă, pentru vina lui.
Din turmă, o să trebuiască
Să ia o parte femeiască –
Oaie sau capră – cu menire
De jertfă pentru ispășire.
S-o dea apoi, preotului,
Care, pentru păcatul lui –
Așa precum v-am dat de știre –
Are să facă ispășire.
7Când omu-acel nu va putea,
Oaie sau capră, ca să dea,
Cu turturele o să vină –
Cu două – jertfă pentru vină,
Sau cu doi pui de porumbei;
Va fi luat unul din ei
Ca jertfă pentru ispășire,
Iar celălalt are menire
Ca ardere de tot să fie.
8Cu jertfele, omul să vie
Și să le dea preotului,
Ca să se șteargă vina lui.
Pe prima cari o s-o jertfească,
De ispășire-o să-i slujească.
Preotul, pasărea, s-o ia
Și să-i frângă, cu unghia,
Capul, dar fără a-l desprinde
De la grumaz, unde se prinde.
9Cu sângele acestui dar,
Pe un perete de altar,
Preotul are să stropească.
Sângele ce-o să prisosească,
La poalele altarului,
Stors o să fie. Jertfa lui
E jertfă pentru ispășire.
10Apoi să facă pregătire
Celei de-a doua păsări date,
După poruncile-așezate.
Această pasăre-o socot
A fi drept ardere de tot.
Deci astfel – prin a sa menire –
Preotul face ispășire,
Iar omul – pentru-al său păcat –
Atuncea doar, va fi iertat.
11Când oamenii nu vor putea,
Nici turturele ca să dea –
Și nici doi pui de porumbei –
Pentru păcat, s-aducă ei,
Câte o efă, fiecare,
Cari e din a făinii floare.
Ca pe un dar de ispășire
Voi socoti a ei menire.
Ulei nu trebuie turnat
Și nici tămâie-adăugat,
Căci daru-acesta – negreșit –
Ca ispășire-i socotit.
12Darul, la preot, să se dea.
Acesta va lua din ea,
Când pusă-i fi-va înainte,
Un pumn de-aducere aminte
Și din făina dată-n dar,
Atât va arde pe altar –
La fel ca darurile care
Sunt date jertfă de mâncare
Fiind de flăcări mistuite
Și pentru Domnul rânduite.
Deci acest dar – să aveți știre –
Că este dar de ispășire.
13Preotul face-va astfel,
O ispășire, pentru cel
Care-a ajuns de-a săvârșit
Lucruri de cari am pomenit
Și-acuma este vinovat;
Abia apoi, va fi iertat.
Partea care va rămânea,
Din dar, preotul să o ia,
Căci drept, asupra ei, el are,
Ca și la darul de mâncare.”
Jertfele pentru vină
14Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
15„Dacă se va-ntâmpla, cumva,
Ca să greșească cineva
Și face vreo nelegiuire,
Păcătuind fără de știre –
Adică fără voia lui –
Față de lucrul Domnului –
Față de lucruri ce-I sunt date
Și care I-au fost închinate –
Să dea, pentru păcatul lui,
Jertfă de vină, Domnului.
Cu un berbece, el să vină,
Să îl dea jertfă pentru vină.
Berbecele să ți-l dea ție –
Fără cusur, voiesc să fie –
Iar tu ai să îl prețuiești
Și drept măsură, folosești
Doar siclul de argint pe care
Numai locașul sfânt îl are.
16La prețul lucrului luat,
Cu care el a înșelat
Sfântul locaș, adăugit
Are să fie, negreșit,
A cincea parte. Darul lui –
Berbecul deci – preotului,
Să-l dea, să facă ispășire –
Așa precum aveți de știre –
Și-n acest fel, prin jertfa dată,
Greșeala îi va fi iertată.
17Atunci când întâmpla-se-va,
Ca să greșească cineva,
Călcând, fără de voia lui,
Cumva, porunca Domnului,
Înfăptuind – făr’ a fi vrut –
Lucruri ce nu sunt de făcut,
18Cu un berbece, el să vină,
Să îl dea jertfă, pentru vină.
Berbecele – precum se știe –
Fără cusur, voiesc să fie.
El trebuie luat din turmă,
Iar tu să-l prețuiești, în urmă.
Preotul – prin a sa menire –
Apoi va face ispășire,
Pentru cel care a făcut
Păcatul, fără a fi vrut,
Și-n seamă, n-o să i se țină.
19Aceasta-i jertfa pentru vină.
Cel care astă jertfă-a dat –
Față de Domnul – vinovat,
Printr-o greșeală, s-a făcut,
Păcătuind făr’ a fi vrut.”
Selectat acum:
Leviticul 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca