Leviticul 11
11
Dobitoacele curate și necurate
1Lui Moise și Aron, apoi,
Le-a vorbit Domnul, și-a zis: „Voi,
2Copiilor lui Israel,
Vorbiți-le în acest fel:
„Din dobitoacele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Iată acum, anume care,
Îngăduite-s, drept mâncare:
3Un dobitoc dacă luați
Pentru mâncare, vă uitați –
Mai înainte – la copită,
Căci trebuie-a fi despărțită.
Iar dacă dobitocul are,
Unghii, la ale lui picioare,
Să știți că trebuie cătate
Ca să vedeți, de-s despicate.
Iar pe deasupra, să se știe:
Rumegător, voiesc să fie.
4Să nu mâncați rumegătoare
Care, la ale lor picioare,
N-au unghiile despicate.
Cămile nu vor fi mâncate,
Cu toate că-s rumegătoare,
Căci unghia de la picioare,
La ele, nu e despicată.
Cămila, deci, e necurată.
5Nici iepurele cel de casă,
Nu trebuie mâncat, la masă.
Deși este rumegător,
Unghia sa, de la picior,
Nu-i despicată. Negreșit,
Ca necurat va fi privit.
6Să nu-l mâncați nici pe cel care
Va rumega, însă nu are
Unghia-ndouă despicată.
Și animalu-acesta, iată,
Așa precum am poruncit,
Ca necurat, va fi privit.
7Nici porcul – seama să luați –
Nu aveți voie să-l mâncați,
Cu toate că a lui copită
Este, în două, despărțită.
Chiar dacă unghia arată –
Precum se cere – despicată,
Porcii nu rumegă; să știți,
Drept necurați, să îi priviți.
8Să nu mâncați din carnea lor.
Apoi, de hoitul porcilor,
Să nu v-atingeți, ci să știți
Ca, necurat, să îl priviți.
9Din vietățile aflate
În ape, pot a fi mâncate
Cele ce au înotătoare
(Aripi) și solzi și sunt în mare,
Ori sunt în apele din râuri
Sau sunt aflate în pârâuri.
10Să vă feriți, mâna, a pune –
Și să priviți ca urâciune –
Pe cele fără-notătoare,
Sau fără solzi, cari sunt în mare,
Sau cari se află în pârâuri,
Ori sunt în apele din râuri.
11La carnea lor, să nu poftiți,
Iar hoitul lor să îl priviți
Drept urâciune. Astfel, toate
12Viețuitoarele aflate
În ape, care – aripi – n-au
(Înotătoare-adică), sau
Lipsite sunt de solzi, să știți,
Drept urâciuni să le priviți.
13Din păsări, iată, vă voi spune,
Ce să priviți, ca urâciune
Și cari nu sunt îngăduite
A fi, la masă, folosite:
Întâi, e vulturul, oprit;
Gripsoru-apoi și, negreșit,
Urmează vulturul de mare
14Și șorecarul, după care
Șoimul și neamul șoimului,
15Corbul și soiurile lui;
16Struț, bufniță, să nu mâncați.
Nici pescărel să nu gustați,
Și nici carnea coroiului,
Sau carnea neamurilor lui;
17Nici huhurez să nu gustați;
Heretele să nu-l mâncați.
De cocostârc să vă feriți.
18Nici lebede să nu poftiți,
Nici pelicanul; după care,
Urmează corbul cel de mare,
19Barza, carnea bâtlanului
Și tot ce e din neamul lui;
Din pupăză să nu gustați,
Nici liliac să nu mâncați.
20Ca urâciune, voi să știți,
Că trebuie ca să priviți
Orișice fel de târâtoare,
Cari umblă pe patru picioare
Și care, și să zboare, poate.
21Din târâtoare, dintre toate
Acele care pe picioare
Pot a umbla și pot să zboare,
Ca să mâncați e-ngăduit
Doar cele care s-au vădit
Că au, mai lung, fluierul care
Piciorul din ‘napoi îl are,
Putând să sară pe pământ:
Ele îngăduite sânt.
22Dec, iată ce sunteți lăsați –
Dacă veți vrea – ca să mâncați:
Lăcustele „solam” chemate,
„Hargol” apoi, fiind urmate
Doar de „hagab” și soiul lor,
Din tot neamul lăcustelor.
23Pe celelalte târâtoare
Cari umblă pe patru picioare
Și care zboară, vă pot spune,
Să le priviți drept spurcăciune.
24De ele, nu v-apropiați,
Căci vă vor face necurați.
Dacă se-atinge cineva,
De ale lor hoituri, cumva,
Poate a fi încredințat
Că până seara-i necurat.
25Acela care, hoituri, cară,
E necurat până pe seară –
De-a dus lăcustele acele,
Va trebui, haina, să-și spele.
26Atunci când întâmpla-se-va
Să se atingă cineva –
Din întâmplare, în vreun loc –
De orice fel de dobitoc
Cu unghia nedespicată
Fiind toată dintr-o bucată,
Sau cu copita ne-mpărțită –
Întreagă, deci nedespărțită –
Și cari nu rumegă, să știți,
Drept necurat, să îl priviți.
27Deci să priviți ca necurate,
Acele dobitoace – toate –
Care cu patru labe sânt,
Putând să umble, pe pământ.
Astfel, oricine din popor
De va atinge hoitul lor,
Tot necurat are să fie,
Până când seara o să vie.
28Până în seară-i necurat
Cel care, hoituri, a purtat,
Din dobitoacele acele,
Și trebuie, haina, să-și spele.
Aceste dobitoace – toate –
Să le priviți ca necurate.
29Din vietățile cari sânt
Pe fața-ntregului pământ –
Și se târăsc – vor fi-nșirate
Acele care-s necurate:
Cârtița, șoarecele-apoi,
Șopârla după al ei soi;
30Ariciul este necurat;
De broască, el este urmat;
Broasca țestoasă-asemenea:
Tot necurată e și ea.
Melcul e necurat și el;
Cameleonul e la fel.
31Pe-aceste târâtoare – toate –
Să le priviți ca necurate.
De se atinge cineva,
De ale lor hoituri, cumva,
Poate a fi încredințat
Că până-n seară-i necurat.
32Orișice lucru, peste care
Pică ceva – din întâmplare –
Desprins din hoiturile lor –
Din hoitul târâtoarelor –
Are să fie necurat,
Ori peste ce va fi picat:
Vase de lemn, haine curate –
Din piele sau din sac lucrate –
Sau orișice alt lucru care
E bun de întrebuințare
Pentru ceva. Aceste toate
Vor fi, în apă, așezate,
Unde vor trebui să stea,
Pân’ înserarea va cădea.
Doar după ce s-a înserat,
Lucrul acel va fi curat.
33De va cădea, din întâmplare,
Ceva, din aste târâtoare –
Cari, precum spus-am, moarte sânt –
În vase care-s de pământ,
Tot ce, în vas, va fi aflat,
Are să fie necurat.
Vasul acela, să se știe
Că spart va trebui să fie.
34Pe orice lucru de mâncare,
Dacă această apă are
Să cadă, fi-va necurat.
La fel se va fi întâmplat
Cu orice băutură care,
Pentru băut este: oricare
E vasu-n care e aflată,
Să o priviți ca necurată.
35Pe orice lucru peste care
Cade ceva, din întâmplare,
Din aste hoituri, voi să știți
Că trebuie să le priviți
Ca pe ceva ce-i necurat.
36Când cineva, s-a întâmplat,
Că trupuri moarte, a atins –
Fără să vrea, sau înadins –
Ca necurat priviți-l voi.
Izvoare și fântâni apoi –
Pentru că ele-alcătuiesc
Grămezi de ape – trebuiesc
Privite-a fi drept ne-ntinate.
Ale lor ape sunt curate.
37De va cădea, din întâmplare,
Ceva, peste-o sămânță care
Urmează a fi semănată,
Ea va rămâne tot curată.
38Dacă cumva, apă s-a pus,
Peste sămânță, iar de sus –
Din trupuri moarte – peste ea,
Ceva, se-ntâmplă, a cădea,
Sămânța fi-va necurată.
39Dacă se va-ntâmpla, vreodată,
Să piară, ca din întâmplare,
O vită dintre cele care
Date v-au fost, pentru mâncat,
De bună seamă-i necurat
Acela care s-a atins
De ea, voit sau înadins.
El, necurat, are să fie
Până când seara o să vie.
40Cel care va mânca apoi,
Din acel trup mort, să știți voi
Că necurat are să fie,
Până când seara o să vie.
De-asemenea, omul acel
Cari poartă trupul mort, și el
Are să fie necurat,
Până când se va fi-nserat.
El va mai trebui să-și spele,
Apoi, și hainele acele
Cu care fost-a îmbrăcat
Când, trupul mort, el l-a purtat.
41Din târâtoare, câte sânt,
Acelea care, pe pământ,
Se târâiesc, sunt necurate;
Ele nu pot a fi mâncate.
42Din târâtoare, câte sânt,
Aflate pe acest pământ,
Să nu mâncați din cele care
Un mare număr de picioare –
Pentru-a putea să umble – au;
Nici dintre cele care stau
Pe patru labe; apoi iar,
De cele cari pe burtă doar,
Se pot târî, să vă feriți,
Căci necurate sunt, să știți.
Toate acestea – vă pot spune –
Priviți-le ca urâciune.
43Deci voi aminte să luați,
Ca nu cumva să vă spurcați,
Prin târâtoarele acele.
Voiesc să vă feriți, de ele,
44Pentru că Eu sunt Domnul. Eu
Voi fi al vostru Dumnezeu.
De-aceea, voi să vă sfințiți,
Căci vreau ca toți, sfinți, să Îmi fiți,
Așa precum, sfânt, sunt și Eu.
Deci voi să vă feriți, mereu,
De târâtoarele cari sânt,
În lumea voastră, pe pământ.
De ele, să vă depărtați,
Să nu vă faceți necurați,
45Căci Eu sunt Domnu-Acela care
Din a Egiptului strânsoare,
Cu al Meu braț, v-am apucat,
V-am scos și v-am eliberat,
Să fiu al vostru Dumnezeu.
Fiți sfinți, așa cum sunt și Eu!
46Aceasta-i legea privitoare
La păsări, la viețuitoare
Aflate-n apele ce sânt,
La vitele de pe pământ,
Precum și la viețuitoare
Cari parte fac din târâtoare.
47V-am dat această lege: voi,
Prin ea, aveți a ști apoi,
Ce este, sau ce nu-i curat,
Și ce e voie de mâncat.”
Selectat acum:
Leviticul 11: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca