Iosua 6
6
Luarea Ierihonului – Nelegiuirea și pedepsirea lui Acan
1Cetatea Ierihonului –
Din pricina poporului
Lui Israel – era-ntărită.
Intrarea-n ea era oprită:
Nimeni nu pătrundea în ea,
Nici a ieși nu se putea.
2Domnul, la Iosua, S-a dus
Și-n felu-acesta, El i-a spus:
„Află că am găsit o cale
Să las în voia mâinii tale,
Ținutul Ierihonului,
Cu împărat și oastea lui.
3Iată ce o să faceți voi:
Ia toți bărbații de război
Și împreună-nconjurați
Cetatea. Un ocol să-i dați,
O dată-n zi. În ăst fel voi
Veți face șase zile-apoi,
Înconjurând cetatea toată,
În fiecare zi, o dată.
4Șapte preoți, în fața lui –
Adică a chivotului –
Cu șapte trâmbițe, vor trece,
Cari sunt din coarne de berbece.
A șaptea zi – să nu uitați –
De șapte ori să-nconjurați
Cetatea. Preoții acei
Să sune-atunci, în jurul ei,
Din trâmbițe. Când auziți
5Trâmbița lor, să chiuiți,
Să scoateți toți strigăte mari,
Căci zidurile cele tari,
Atunci, au să se prăbușească.
Poporul tot să năvălească
Și fiecare-n fața lui,
Peste ruina zidului,
Să se repeadă, înainte.
Așa să faci și ia aminte,
La tot ceea ce Eu îți spun!”
6Și Iosua, fiul lui Nun,
Pe preoți, grabnic, i-a chemat
În fața lui și-a cuvântat:
„Luați chivotul Domnului
Și puneți, înaintea lui,
Să meargă șapte preoți care
Vor purta trâmbiți fiecare.
Cu șapte trâmbițe, vor trece,
Cari sunt din coarne de berbece.”
7Poporului, i-a zis apoi:
„Porniți! Bărbații de război
Să stea-n fața chivotului
Al mărturiei Domnului.
Cu toți – astfel încolonați –
Cetatea, s-o înconjurați.”
8Când Iosua a isprăvit
Aste cuvinte de rostit,
Cei șapte preoți ce purtau
Acele trâmbiți cari erau
Lucrate-n coarne de berbece,
În față au purces a trece
Și au sunat, prelung, din ele,
Umplând câmpiile acele,
Cu țipătul trâmbițelor.
Chivotul sta în urma lor.
9În fruntea tuturor, apoi,
Mergeau bărbații de război –
Aceștia înarmați erau.
Preoții după ei veneau,
Urmați fiind și de chivot,
Iar după el, poporul tot.
10Iosua, astfel, i-a vorbit
Poporului și-a poruncit:
„Să nu strigați! Să nu vorbiți!
Nici un cuvânt să nu rostiți!
Până când eu am să vă zic
„Strigați!”, să nu spuneți nimic!
Abia atunci, voie, aveți
Ca să strigați toți, cât puteți.”
11Chivotul a înconjurat
Cetatea și a fost urmat
De tot poporul care-apoi,
Intră în tabără-napoi,
Unde-a rămas să înnopteze.
12Când începea să lumineze
Ai zilei zori în răsărit
Iosua-n grabă s-a trezit,
Iar ai săi preoți au luat
Chivotul Domnului, de-ndat’.
13Cei șapte preoți ce purtau
Trâmbiți din care trebuiau
Ca să răsune-n fața lui –
Adică a chivotului –
Porniră-n față, trâmbițând,
Mai înaintea lor având
Pe toți bărbații de război.
După chivot, venea apoi
Coada oștirii. Când mergeau,
Din trâmbiți, preoții sunau.
14Au ocolit cetatea roată,
A doua zi, încă o dată
Și-apoi în tabără-au intrat.
În acest fel au procedat
Un timp de șase zile-n rând,
Mereu, cetatea-nconjurând.
15A șaptea zi, plecară-n zori
Și-au ocolit de șapte ori,
Cetatea, iar când au pornit
16A șaptea oară, le-a vorbit
Iosua astfel: „Ascultați!
Acum puteți ca să strigați
Pentru că astăzi, Domnul vrea,
În mâini, cetatea, să vi-o dea!
17De-aceea, vreau să aveți știre
Că dată e, spre nimicire –
Astă cetate – Domnului.
De-asemenea, Îi veți da Lui,
Tot ce-n cetate se găsește,
Tot ce în ea, astăzi, trăiește!
Doar pe Rahav, să o cruțați.
În viață să îi mai lăsați –
Luați aminte! – pe cei care,
La ea, și-au căutat scăpare,
Pentru că și ea a ascuns
Iscoadele, care-au pătruns
În Ierihon, și i-a scăpat
De cei care i-au căutat.
18Să împliniți a mea vorbire!
De tot ce-i dat spre nimicire,
Voi trebuie să vă feriți!
Dacă luați ceva, să știți
Că veți aduce-n acest fel,
Pedeapsa, peste Israel!
19Aur, argint, fier și aramă,
Luate sunt – de bună seamă –
Spre-a fi-nchinate Domnului,
Și intră-n visteria Lui.”
20Întreg poporul a strigat,
Iar preoții au trâmbițat.
Zidul, atunci, s-a prăbușit,
Iar oamenii s-au năpustit,
Drept înainte, în cetate,
Prin zidurile dărâmate.
21Au nimicit tot ce-au aflat –
Nimic, în viață, n-au lăsat.
Prin ascuțișul sabiei,
Ei au trecut bărbați, femei,
Copii, bătrâni, cirezi de boi,
Măgari și turmele de oi.
22Iosua-n urmă i-a chemat
Pe cei care au cercetat
Cetatea. Când cei doi bărbați
S-au arătat, le-a spus: „Intrați
În casa curvei, iar apoi,
Afară să îi scoateți voi,
Pe toți cei care, cu ea, sânt,
Pentru ca al vost’ jurământ
Să fie astfel, respectat.”
23Tineri-ndată au intrat
Și-au scos-o, pe Rahav, afară,
Cu toți cei care se aflară
În casa ei, la adăpost.
Tatăl și mama ei au fost
Afară scoși. Au fost luați,
După aceea, ai ei frați,
Surorile ce le avea,
Și toți ai ei, de-asemenea.
Apoi, din tabără, i-au dus
Și-ntr-un anume loc i-au pus,
Fiind departe în ăst fel,
De oamenii din Israel.
24Cetăți-apoi, foc, i s-a dat,
Cu tot ce-n ea a fost aflat.
Aur, argint, fier și aramă,
Luate-au fost – de bună seamă –
Și date-n urmă Domnului,
Intrând în visteria Lui.
25Atunci, cu viață au scăpat
Rahav și cei ce s-au aflat
În casa ei. În acest fel,
În mijlocul lui Israel,
Ea a rămas de-a locuit.
Cei cari, pe urmă-i, au venit,
Și azi, în țară, sunt aflați,
Căci ea-i făcuse-atunci scăpați
Pe cei doi soli care sosiră
Când Ierihonu-l iscodiră.
Blestemul lui Iosua asupra Ierihonului
26Iosua-n urmă a jurat
Și-a zis atuncea: „Blestemat,
În fața Domnului, să fie
Cel care va-ndrăzni să vie
Să se apuce să trudească
Și Ierihonul să-l zidească.
Cu prețul primului născut,
Să-i pună piatra de-nceput.
Cu viața celui mai mic fiu,
Să-i pună poarta-ntr-un târziu!”
27De Dumnezeu, necontenit,
Iosua fost-a însoțit,
Iar vestea a înconjurat
Pământul țări-n lung și-n lat.
Selectat acum:
Iosua 6: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca