Iosua 5
5
Tăierea împrejur
1Când cei care împărățeau
Peste-Amoriții, cari se-aflau
Peste Iordan, spre asfințit –
Și tot poporul Canaanit
De lângă mare – au aflat
Precum că Domnul a secat
Atunci, apa Iordanului
Pentru ca tot poporul Lui,
Să poată trece liniștit,
Tăiați, în inimi, s-au simțit
Și îngroziți au fost astfel,
De oamenii lui Israel.
2Domnul, la Iosua, S-a dus,
În acea vreme, și i-a spus:
„Din piatră, tu să îți cioplești
Cuțite. Să te pregătești,
Căci tot poporul ce îl ai
Va trebui-mprejur să-l tai,
A doua oară, negreșit.”
3Iosua-ndată a-mplinit
Ceea ce Domnul i-a cerut.
Cuțitele și le-a făcut
Și-apoi cu ele a tăiat
Întreg poporul adunat
În jurul său. A făcut tot
Pe dealul chemat Aralot.
4Iată ce pricini l-au silit,
Pe Iosua, de-a împlinit
Tăierea împrejur: se știe
Că toți bărbații, în pustie,
Ajunseră de au pierit,
Egiptul, când l-au părăsit.
5Acel popor era tăiat,
Însă cei care l-au urmat –
Cari în pustie s-au născut,
Pe lungul drum ce l-au făcut –
N-au fost tăiați. Deci necesar,
A fi tăiați împrejur iar,
Atuncea, s-a vădit să fie.
6Patru decenii, prin pustie,
Întreg poporu-a rătăcit,
Până ajuns-a de-a pierit
Întregul neam de oameni care
Nu Îi dădură ascultare
Lui Dumnezeu, când au ieșit
Din țara-n care au robit.
Domnul, atuncea, a jurat
Că nimeni nu va fi lăsat
Să vadă țara ‘ceea care,
Lapte și miere, în ea, are,
Pe care a jurat odată,
Că lor o să le fie dată.
7În locul lor, s-au ridicat
Copiii lor – neam netăiat,
Căci se născuse în pustie.
Aceștia trebuiau să fie
Tăiați acuma, împrejur.
8Deci pe toți oamenii din jur,
Atunci, Iosua i-a tăiat.
Apoi o vreme a lăsat
Ca să se scurgă-n așteptare,
Pân’ au ajuns la vindecare.
Prăznuirea Paștelor – Mana încetează
9Domnul, la Iosua, S-a dus
Și-n felu-acesta, El i-a spus:
„Iată că azi v-am ridicat
Ocara ce v-a apăsat
Când din Egipt voi ați ieșit.”
Atunci ei, locul, l-au numit,
„Ghilgal”, care, în tălmăcire,
Este tradus prin „Prăvălire”,
Și până astăzi și-a păstrat
Locul acel, numele dat.
10Deci la Ghilgal, a poposit
Poporul și s-a pregătit
Ca Paștele să îl serbeze,
Căci trebuia ca să urmeze
A paisprezecea zi – în care
Țineau această sărbătoare.
Chiar în acea lună din an,
Trecuseră peste Iordan,
Și-au stat pe-ntinsul câmpului
Din fața Ierihonului.
11Din grâul țării, Israel
A și mâncat, în locu-acel,
A doua zi de Paști. S-au dus
Și de pe câmp, grâu, au adus,
Din cari, azimi, au pregătit,
Iar multe boabe le-au prăjit.
12În ziua-n care au mâncat
Din grâul țării, a-ncetat
Mana din cer; din acel an,
Mâncară rodul din Canaan.
Descoperirea dumnezeiască
13Când Iosua era aflat
Pe acel câmp, și-a ridicat
Ochii în sus și a zărit
Un lucru care l-a uimit:
Un om stătea în fața lui,
Ținând deasupra capului,
O sabie. Atunci, mirat,
Iosua l-a și întrebat:
„Cine ești tu? Ești dintre noi,
Sau ești dintre vrăjmași?” Apoi,
14Omul acela a vorbit:
„Ca să vă sprijin, am venit,
Căci eu sunt Căpetenia care
Oștirea Domnului o are
În fruntea sa, necontenit.
În astă clipă, am sosit.”
Iosua-ndată s-a plecat,
Jos, la pământ și s-a-nchinat,
Plin de respect, în fața Lui.
Apoi i-a zis: „Ce ai să-mi spui?
Ce are-a spune Domnul meu,
Pentru un rob, precum sunt eu?”
15Atuncea, Căpetenia care
Oștirea Domnului o are
În fruntea sa, a cuvântat:
„Descalță-te, căci ai călcat
Pe acest loc; acest pământ,
Pe care stai, e un loc sfânt.”
Iosua-ndată a făcut
Așa precum i s-a cerut.
Selectat acum:
Iosua 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca