Din mijlocul de nepătruns
Al vijeliei, i-a răspuns,
Atuncea, lui Iov, Dumnezeu:
„Cine încurcă planul Meu,
Prin cuvântări nepricepute?!
Încinge-ți dar, mijlocul, iute,
Ca un viteaz, iar apoi stai
Să te întreb și tu să-Mi dai
Învățătură! Unde-ai fost
Când toate le-am făcut cu rost?
Pricepere de-ai căpătat,
Atunci când am întemeiat
Pământul, tu unde erai?
De-a lui măsură, tu știai?
Dar știi cine le-a stabilit?
Și știi tu cine a zvârlit
Frânghia pentru măsurat,
Peste-a lui față? N-ai aflat?
Pe ce stă temelia lui?
Piatra din capul unghiului,
Cine i-a pus-o – spune-Mi Mie –
Când izbucneau, de bucurie,
În cântec, stelele din zori,
Iar toți ai Domnului feciori
De veselie-au chiuit?
Știi cine a zăgăzuit
Marea cu porți, când răzvrătită –
Din pântecul mamei ieșită –
Peste pământ s-a aruncat?
Dar haine noi, cine i-a dat?
Și scutec, cine i-a făcut,
Din nor și negură țesut?
Unde ai fost tu așadar,
Când mării, Eu i-am pus hotar,
Iar porții ei, i-am pus zăvoare?
Când i-am vorbit, unde-ai fost oare,
Spunându-i „Pân’ aici să vii!
De-aici n-ai să mai treci, să știi!
Aicea vreau să îți oprești
Mândrele valuri!”? De când ești
Tu, dimineți-ai poruncit?
Sau zorilor tu le-ai vorbit
Să știe unde se pot duce,
Pământul ca să îl apuce
De capete și scuturându-l,
Cei răi să-și capete mormântul,
Iar el să fie-astfel schimbat –
Ca lutul pe cari s-au presat
Peceți – și lucrurile toate
Cu hainele adevărate
Să poată a se-nveșmânta?
Știi căci cel rău va căpăta
Ce merită, fiind lipsit
De-a lor lumină, și zdrobit
Îi va fi brațul? Ai pătruns
În mare tu, și ai ajuns
Ca peste-al ei izvor să dai?
Pe-al ei fund, pașii ți-i plimbai?
Porțile morții s-au deschis
În fața ta? Măcar în vis,
Văzut-ai tu acele porți
De care-s străjuiți cei morți?
Oare-al pământului întins,
A ta privire l-a cuprins?
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
