Iov 17
17
1„Simt cum suflarea mi se pierde.
Cum se-ofilește iarba verde,
Clipele mele se preling,
Iar zilele-mi, ușor, se sting,
Zburând mai iute decât vântul.
Apoi m-așteaptă doar mormântul.
2Mă-nconjură răufăcători
Și oameni batjocoritori,
Iar ochiul meu e obligat
Ca să privească, ne-ncetat,
Cum în ocară ei asudă,
Și-a mea ureche să audă,
Mereu, batjocurile lor.
3Pune-te Tu, apărător!
Fii singur Tu, zălogul meu,
Prin Tine ca să pot sta eu
În față-Ți! Altfel, oare cine
Poate răspunde pentru mine?
4Pricepere le-ai arătat
Și inima le-ai încuiat.
De-aceea, n-au să biruiască –
Nu-i lași! Cine-o să-și părăsească
5Prietenul, spre-a fi prădat,
Acela fie blestemat
Cu stingerea luminilor
Cari ard în ochii fiilor.
6De basm sunt eu – ca o paiață –
Precum cel ce-i scuipat în față.
7Îmi închid ochii, de durere;
Oasele-mi sunt ca o părere.
Sunt ca o umbră – tot sunt rană.
8Toți oamenii fără prihană,
De-acestea sunt înmărmuriți.
Să-nfrunte pe nelegiuiți,
Se scoală cel nevinovat.
9Totuși, neprihănitu-a stat
Pe calea sa, înfipt și tare,
Iar cel cari mâini curate are,
Se întărește și mai mult.
10Vorbele voastre le ascult
Și vă îndemn să reveniți
Cu cuvântări, de vreți să știți –
Căci vă voi arăta apoi –
Că nu e nimeni între voi,
Care să fie mai deștept
Sau să se-arate înțelept.
11Zilele mi s-au risipit,
Iar planuri mi s-au năruit –
Planuri cu dragoste lucrate
Și-n a mea inimă păstrate.
12Ei, noaptea, „zi”, o denumesc,
Iar când e beznă, îndrăznesc
Să spună că este lumină!
13Când drept sălaș aștept să-mi vină
Chiar locuința morților,
Când știu că doar în bezna lor,
Culcușul îmi va fi mereu,
14Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!”
Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”,
Acum să mă-ntrebați voi vreți,
15Pe unde e nădejdea mea
Și cine poate-a o vedea?
16Ea se va pogorî cu mine,
La poarta morții, căci știu bine
Că împreună#17:16 Aici e vorba tot mereu,Despre „Nădejdea mea și eu”.-o să pornim
Spre groapă, să ne odihnim.”
Selectat acum:
Iov 17: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca