„Astă poruncă, vă las Eu:
Unii pe alții, tot mereu,
Să vă iubiți, necontenit,
La fel cum și Eu v-am iubit.
Nu este dragoste mai mare,
Decât când cineva-i în stare,
Ca viața – dar scump ce-l avea –
Pentru prieteni, să și-o dea.
Prieteni Îmi sunteți, mereu,
De faceți ce poruncesc Eu.
Robi, să vă spun, Mie nu-Mi place,
Căci robul nu știe ce face,
Stăpânul său; ci v-am numit
Prieteni. V-am destăinuit
Tot ceea ce-auzisem Eu,
În ceruri, de la Tatăl Meu.
Un lucru, să-nțelegeți, bine:
Că nu voi M-ați ales pe Mine.
Eu v-am ales! V-am rânduit
Și, ca să mergeți, v-am gătit,
S-aduceți roade care-apoi
Au să rămână. Astfel, voi,
Orice veți cere, primi-veți,
Dacă-n al Meu Nume, cereți.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
