Ioan 1:1-5, 10-14

N-a fost nici cerul, nici pământul, Ci, la-nceput, a fost Cuvântul. Acest Cuvânt a fost, mereu, Alăturea cu Dumnezeu; Și Dumnezeu, deci, chiar Prea Sfântul, S-a dovedit a fi Cuvântul. Pe Dumnezeu, necontenit – De la-nceput – El L-a-nsoțit. Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit. Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină. Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește.

Mereu, în lume, a fost El Și lumea s-a făcut, prin El – Dar lumea nu L-a cunoscut, Pe Cel ce Tată, L-a avut. L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit. Atunci, S-a-ntors și, drept, a dat, La toți cei cari L-au ascultat – Crezând dar, în Numele Lui – Să fie fii, ai Domnului. Ei, nu din sânge, sunt făcuți, Nici de vreun om n-au fost născuți, Căci nu sunt după voia firii, După dorința omenirii, Ci ei au fost și sunt, mereu, Născuți din Tatăl, Dumnezeu. Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Ioan 1:1-5, 10-14