Osea 1
1
Închinarea la idoli
1Cuvântul Domnului de Sus,
Care lui Osea i-a fost spus,
Osea fiind acela care,
Pe Beri, drept părinte-l are.
Acest cuvânt ce l-a primit
Osea e un cuvânt rostit
Pe vremea-n care împărat,
În Iuda, Ozia a stat.
Iotam luă, apoi, domnia,
Urmat de-Ahaz și Ezechia.
Cuvântul care-a fost rostit,
Al lor timp l-a acoperit.
Ieroboam, acela care,
Părinte, pe Ioas, îl are
A fost, în vremea ‘ceea, cel
Care-a domnit în Israel.
2Întâi, când Domnul i-a vorbit
Lui Osea, El i-a poruncit:
„Du-te și cată-ți o soție,
Cari curvă trebuie să fie.
Copii, de-asemenea să-ți iei,
Cari din curvie vor fi ei.
Căci astă țară, negreșit,
Mare curvie-a săvârșit,
Când ea, pe Domnul, L-a lăsat!”
3Osea s-a dus și a luat
Chiar pe a lui Diblaim fată,
Care, Gomera, e chemată.
Ea, un fecior, a zămislit,
4Iar Domnul astfel a vorbit:
„Pune-i, copilului acel,
Un nume: cheamă-l Izreel.
Pentru că, iată, în curând,
Să pedepsesc, Mi-am pus în gând,
Casa lui Iehu. Negreșit,
Pedeapsă își va fi primit
Pentru tot sângele vărsat,
La Izreel. Voiesc – de-ndat’ –
Capăt să pun, în acest fel,
Domniei lui, în Israel.
5În ziua ‘ceea, să se știe
Cum că sfărmat are să fie
Arcul avut de Israel,
În valea de la Izreel.”
6Ea zămisli încă o dată,
Și astfel dobândi o fată.
Domnul, atuncea, i-a vorbit,
Lui Osea și i-a poruncit:
„Fetei, un nume îi vei pune
Și, „Lo-Ruhama”, îi vei spune.
(Pentru că numele ce-l are
Înseamnă „Cea fără-ndurare”.)
Nu voi avea milă, defel,
De casele lui Israel.
N-am să le dau, iertarea Mea!
7Milă, în schimb, Eu voi avea,
De Iuda și de casa lui,
Iar prin puterea Domnului –
Acela care, tot mereu,
E al lui Iuda Dumnezeu –
Le voi aduce izbăvire.
Însă această mântuire,
Nu le-o voi da prin arc apoi,
Prin sabie sau prin război;
Și nici prin cai n-o vor avea,
Sau călăreți, de-asemenea.”
8După ce ea a înțărcat
Pe Lo-Ruhama, a urmat
Un alt fiu, iar Domnul a spus:
9„Numele care va fi pus
Ăstui copil, vreau să se știe
Că Lo-Ami, are să fie.
(Numele dat de Dumnezeu
Înseamnă „Nu-i poporul meu”.)
Deci, acest nume, să-i puneți,
Căci voi, popor, nu Îmi sunteți.
Din astă pricină, nici Eu
Nu sunt al vostru Dumnezeu.”
10„Totuși, copiii cei pe care
Neamul lui Israel îi are
Mulți au să fie-n largul zării,
La fel precum nisipul mării
Ce nu poate-a fi măsurat
Și-asemenea, nici numărat.
Dacă li se zicea, mereu
Că „Nu sunteți poporul Meu”,
Li se va spune, mai târziu
„Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”
11Atuncea, ai lui Iuda fii
Și ai lui Israel copii,
Toți, împreună-au să se-adune
Și-o căpetenie-și vor pune.
Cu ea în frunte-apoi, afară,
Ieși-vor ei, atunci, din țară,
Căci mare o să fie-astfel,
Acea zi, a lui Izreel.”
Selectat acum:
Osea 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca