Căci noi, prin Duhul, așteptăm
Și prin credință, căpătăm
Nădejdea mântuirii care,
Știm bine, că-ncurând, apare.
Căci în Iisus Hristos, tăiere –
Sau dimpotrivă, netăiere –
Cari, împrejur, se săvârșește,
Nimic, nimic, nu prețuiește.
Numai credința dovedită,
Prin dragoste, e prețuită.
Eu știu că bine-alegeți voi;
Dar cine v-a tăiat apoi,
Calea, ca să nu ascultați,
De adevăr, dragii mei frați?
Înduplecarea arătată,
Să știți că nu vă este dată
De la Cel care v-a chemat.
Dacă-i un pic de aluat,
Acela – fără îndoială –
Dospește-ntreaga plămădeală.
În ce-i referitor la voi,
Eu am încredere apoi,
În Domnul, că voi nu gândiți,
În alt fel. Dar voiesc să știți
Bine, cum că acela care
V-a făcut astă întristare –
Oricine-ar fi el – negreșit,
Osândă își va fi primit.
Cât despre mine – fraților –
Dacă vestesc eu, tuturor,
Tăierea împrejur, cum, oare,
Sunt prigonit, fără-ncetare?
Căci pricina de poticnire
A cruci-i doar închipuire –
Că dacă este, cum am spus,
Această pricină s-a dus.
Dar schilodească-se cei care
V-aduc atâta tulburare!”
„La slobozenie-ați fost chemați,
Acum, cu toți, dragii mei frați.
Dar să nu facă nimenea,
O pricină apoi, din ea
Prin cari să poată să trăiască,
Doar pentru firea pământească,
Ci unii, altora, să știți –
Cu dragoste – să vă slujiți.
Căci toată Legea – adunată –
Printr-o poruncă este dată:
„Aproapele, să îți iubești,
Așa precum tu însuți ești,
De către tine, îndrăgit.”
În ăst fel, Legea s-a-mplinit.
Dar dacă voi vă tot mușcați
Și-unii pe alții vă mâncați,
Seamă luați, ca să nu fiți –
Unii, de alții – nimiciți.”
„De-aceea zic, dragii mei frați,
Că este bine să umblați,
De Duhul Sfânt doar, cârmuiți,
Și căutați să nu-mpliniți
Apoi, cumva, pofta, pe care,
Firea cea pământească-o are
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
