Galateni 5
5
1„Rămâneți tari! Nu vă lăsați
Iar, de robie, subjugați!
Slobozenia creștină
2„Iată că eu, Pavel, vă spun
Că nu faceți nimica bun,
Dacă-mprejur, voi vă tăiați.
Atunci Hristos, dragii mei frați,
Cu-ncredere pot ca să zic,
Nu folosește la nimic.
3Încă o dată, le vorbesc
Acelora care primesc
Tăierea împrejur: să știe,
Că sunt datori, Legea, s-o ție!
4Voi care vreți ca socotiți,
Prin Lege-a fi neprihăniți,
V-ați despărțit de Hristos dar,
Și astfel, ați căzut, din har.
5Căci noi, prin Duhul, așteptăm
Și prin credință, căpătăm
Nădejdea mântuirii care,
Știm bine, că-ncurând, apare.
6Căci în Iisus Hristos, tăiere –
Sau dimpotrivă, netăiere –
Cari, împrejur, se săvârșește,
Nimic, nimic, nu prețuiește.
Numai credința dovedită,
Prin dragoste, e prețuită.
7Eu știu că bine-alegeți voi;
Dar cine v-a tăiat apoi,
Calea, ca să nu ascultați,
De adevăr, dragii mei frați?
8Înduplecarea arătată,
Să știți că nu vă este dată
De la Cel care v-a chemat.
9Dacă-i un pic de aluat,
Acela – fără îndoială –
Dospește-ntreaga plămădeală.
10În ce-i referitor la voi,
Eu am încredere apoi,
În Domnul, că voi nu gândiți,
În alt fel. Dar voiesc să știți
Bine, cum că acela care
V-a făcut astă întristare –
Oricine-ar fi el – negreșit,
Osândă își va fi primit.
11Cât despre mine – fraților –
Dacă vestesc eu, tuturor,
Tăierea împrejur, cum, oare,
Sunt prigonit, fără-ncetare?
Căci pricina de poticnire
A cruci-i doar închipuire –
Că dacă este, cum am spus,
Această pricină s-a dus.
12Dar schilodească-se cei care
V-aduc atâta tulburare!”
Îndemn să trăiască în dragoste
13„La slobozenie-ați fost chemați,
Acum, cu toți, dragii mei frați.
Dar să nu facă nimenea,
O pricină apoi, din ea
Prin cari să poată să trăiască,
Doar pentru firea pământească,
Ci unii, altora, să știți –
Cu dragoste – să vă slujiți.
14Căci toată Legea – adunată –
Printr-o poruncă este dată:
„Aproapele, să îți iubești,
Așa precum tu însuți ești,
De către tine, îndrăgit.”
În ăst fel, Legea s-a-mplinit.
15Dar dacă voi vă tot mușcați
Și-unii pe alții vă mâncați,
Seamă luați, ca să nu fiți –
Unii, de alții – nimiciți.”
Faptele firii pământești și Duhul
16„De-aceea zic, dragii mei frați,
Că este bine să umblați,
De Duhul Sfânt doar, cârmuiți,
Și căutați să nu-mpliniți
Apoi, cumva, pofta, pe care,
Firea cea pământească-o are,
17Pentru că firea pământească,
Mereu, are ca să poftească,
Doar împotriva Duhului;
Iar Duhu-apoi – la rândul Lui –
O să poftească, dragii mei,
Mereu, doar împotriva ei –
Căci ele-s două lucruri care,
Potrivnice sunt, fiecare.
Așa că voi n-o să puteți
Să faceți tot ceea ce vreți.
18Dacă sunteți călăuziți
De Duhul Sfânt, nu vă găsiți
Sub ascultarea Legii. Voi
19Mai trebuie să știți apoi,
Ce fapte au să însoțească
Această fire, pământească:
Curvia și cu preacurvia,
Vine la rând necurăția,
Urmată și de desfrânare,
20De-a idolilor venerare,
De vrajbe, certuri și mânie,
Precum și de vrăjitorie,
De ne-nțelegeri, dezbinări,
Zavistii multe și certări
Între partidele formate.
21Acestea toate sunt urmate
Și de beții, de pizmă mare,
Ucidere și îmbuibare
Și-apoi, de lucrurile-acele
Ce sunt asemenea cu ele.
22Acum dar, să cunoașteți voi
Și roada Duhului apoi:
Doar dragoste ea o să fie,
Pace, precum și bucurie
Și o răbdare-ndelungată
Și bunătate arătată;
Credincioșia-n urmă vine,
Precum și facerea de bine
23Și înfrânarea poftelor
Și-apoi, blândețea, fraților.
În contra lor, se înțelege,
Că nu există nici o lege.
24Aceia care s-au vădit,
Ai lui Hristos, au răstignit
Această fire pământească,
Cu patima sa cea lumească,
Cu poftele ce le-au avut
Și cari, din ea, au apărut.
25Dacă, prin Duhul, trăim noi,
Să și umblăm prin El, apoi.
26Să nu cătăm o slavă care
Numai deșertăciune are,
Fiind, mereu, întărâtați
Și plini de pizmă-apoi, dragi frați.”
Selectat acum:
Galateni 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca