Când Amalec, în locu-acel –
La Refidim – cu Israel,
S-a-nfățișat, ca să se bată,
Moise – pe Iosua – îndată,
La sine, grabnic, l-a chemat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Să îți alegi niște bărbați
Și-apoi, să ieși ca să te bați
Cu Amalec și oastea lui.
Mâine, pe vârful dealului,
În zori de zi, voi merge eu.
Cu mine, al lui Dumnezeu
Toiag, atunci, îl voi avea
Și n-am să-l las din mâna mea.”
Iosua mers-a de-a făcut
Așa cum Moise i-a cerut
Și, la război, el a pornit,
Cu Amalec. Moise-a suit –
Cu Hur și-Aron, fratele lui –
În zori, pe vârful dealului.
Când mâna și-o ridica el,
Era mai tare Israel.
Când brațele își cobora,
Mai tare Amelec era.
Văzând că Moise e trudit,
Cei doi care l-au însoțit,
O piatră-n grabă, au luat
Și-apoi, pe ea, l-au așezat.
Aron și Hur îl sprijineau
Și-ntinse, brațele-i țineau,
Iar Moise-a stat, cu ele-n sus,
Până când soarele-a apus;
Iar Iosua a biruit
Pe Amelec și-a nimicit,
Atunci, întreg poporul lui.
Din ceruri, glasul Domnului,
Lui Moise-i zise: „Să se scrie
Totul, în carte, să se știe
Și-astfel, de-acuma înainte,
Să fie-aducere aminte,
Tot ceea ce s-a petrecut
Și tot ce, astăzi, s-a făcut.
Să-i spui lui Iosua apoi,
Precum că iată, șterge-l-voi,
Pe Amelec, de pe pământ
Și pe toți cei cari cu el sânt.
Am să îi șterg de peste fire,
Să piară și-a lor pomenire!”
Altar, acolo, a zidit
Moise apoi, și l-a numit,
Atuncea, „Domnul, steagul meu” –
Sau „Iahveh-nisi”-n grai evreu.
În urmă, el a cuvântat:
„Fiindcă brațul și-a-nălțat
În contra Domnului, mereu,
Război va duce Dumnezeu,
Cu Amelec și al său ram
De pe pământ, din neam în neam!”