„Copii, doresc să fiți cuminți
Și s-ascultați de-ai voști’ părinți,
În Domnul, căci așa e bine
Și este drept, pentru oricine.
Iată ce spune Dumnezeu:
„Să îți cinstești tatăl, mereu,
Și mama care te-a născut.”
Astă poruncă, am văzut
Precum că este prima care
Și o făgăduință are.
Deci dacă ai s-o împlinești,
Tu, „fericit, ai să trăiești,
Iar anii tăi, de pe pământ,
Să știi că-n mare număr sânt.”
Și voi părinți, să încercați
Ca nu cumva să-ntărâtați,
Copiii voștri, la mânie,
Căci trebuie crescuți să fie,
Doar în mustrarea Domnului,
Și în învățătura Lui.
Voi robilor, să căutați,
Stăpânii, să vi-i ascultați,
Cu teamă și cutremur mare –
Cu curăție, fiecare,
În a sa inimă apoi –
Cum de Hristos, ascultați voi.
Neîncetat, să le slujiți –
Nu doar atunci când vă găsiți
Sub ochii lor, ca și cum vreți
Ca omului să îi plăceți –
Ci ca și niște robi pe care,
Domnul Iisus Hristos îi are,
Cari fac, din inimă, mereu,
Doar voile lui Dumnezeu.
Să îi slujiți stăpânului,
Cum Îi slujiți și Domnului;
Adică vreau, cu bucurie,
Slujirea voastră, ca să fie,
Căci fiecare, negreșit –
Ori rob, ori slobod dovedit –
Primi-va o răsplată, care
Domnul o dă, la fiecare,
După ce fi-va cântărit
Tot ceea ce s-a săvârșit,
Adică după ce-a văzut,
Răul sau binele, făcut.