Lucrarea Lui, suntem chiar noi
Și, în Hristos, am fost zidiți,
Ca să fim, astfel, pregătiți
Pentru acele fapte bune,
Pe cari, în față, ni le pune,
Mai dinainte, Dumnezeu,
Ca-n ele, să umblăm, mereu.
De-aceea zic, acuma, iată,
Către voi care, altădată,
Neamuri, prin naștere, erați
Și, împrejur, n-ați fost tăiați,
De către cei care se cheamă
Că, împrejur – de bună seamă –
Tăiați, în carnea trupului,
Au fost, de mâna omului:
Să v-amintiți, neîncetat,
Că-n acea vreme, v-ați aflat
Fără Hristos, făr’ să vă fie,
Dreptul pentru cetățenie,
Recunoscut, în Israel,
Lipsiți fiind, în acest fel,
De legămintele pe care,
Făgăduința-n ea, le are,
Fără nădejde, tot mereu,
Și-n lume, fără Dumnezeu.
Însă acuma, bunăoară,
Voi toți care, odinioară,
La depărtare vă aflați,
Ați devenit apropiați,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.
Pace, prin El, ni s-a adus,
Pace care-a făcut apoi,
Una s-ajungă-a fi cei doi,
Pentru că-n El, a fost surpat
Zidul ce-n mijloc s-a aflat,
Prin care fost-au despărțiți.
În trupul Lui – voiesc să știți –
Că vrăjmășia dintre ei
E-nlăturată, dragii mei;
Legea poruncilor, și ea –
Cu rânduiala ce-o avea –
A fost înlăturată-apoi,
Căci a dorit ca, din cei doi,
Un singur om să poată face
Și astfel, să aducă pace.
În El, cei doi sunt împăcați,
Cu Dumnezeu, și-s așezați
Doar într-un trup, pentru vecie,
Iar astfel, orice vrăjmășie –
Prin cruce – fost-a nimicită.
Prin El, a fost împărtășită
Vestea de pace, pentru voi,
Dar și pentru ceilalți apoi –
Deci vouă, celor depărtați,
Dar și celor apropiați.
Unii sau alții, în ăst fel,
Intrare-avem acum, prin El
Doar într-un Duh, la al nost’ Tată.
Deci starea voastră e schimbată,
Căci nu-i străin nimeni, din voi,
Și nici nu-i oaspete apoi,
Ci cetățeni vă dovediți,
Căci cu cei sfinți, vă socotiți
Drept ca făcând parte, mereu,
Din casele lui Dumnezeu,
Pentru că voi ați fost găsiți,
Pe temelie-a fi, zidiți.
Ea, prin apostoli, e vestită
Și, prin proroci, e întărită,
Iar piatra ‘ceea minunată –
Care se află așezată
În capul unghiului, chiar sus –
E Domnul nost’, Hristos Iisus.
În El, clădirea, închegată,
Crește mereu, spre-a fi, odată,
Un Templu sfânt, al Domnului.
Astfel, prin El – în trupul Lui –
Toți, laolaltă, se adună,
Zidiți fiind ca, împreună,
Să fie un locaș, mereu –
Prin Duhul – pentru Dumnezeu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
