Efeseni 2
2
1„Voi, morți, cu toții, v-ați aflat,
Prinși de greșeli și-al vost’ păcat,
2În cari trăiați odinioară,
Prin mersul lumii, bunăoară,
După puterea domnului
Cari este al văzduhului –
A duhului care-a ieșit
Lucrând, mereu, neobosit,
În lungul și în latul zării,
În toți fiii neascultării.
3Între aceștia, bunăoară,
Eram și noi, odinioară,
Pe vremea-n care noi trăiam
Exact așa precum eram,
Mânați de pofta cea firească
Aflată-n firea pământească
Și de-ale noastre gânduri, care
Ne frământau, fără-ncetare.
În acel timp întunecat,
Fii ai mâniei ne-am aflat
Și-n toate, ne asemănam,
Cu cei cu care viețuiam.
4Dar Dumnezeu, Acela care
Este bogat în îndurare –
Prin faptul că, necontenit,
Pe fiecare, ne-a iubit –
5Cu toate că-n greșeli eram,
În care, morți, noi ne aflam,
Acum, la viață, ne-a adus,
Odată cu Hristos Iisus.
(Prin har – încredințați să fiți –
Că ați ajuns voi, mântuiți.)
6El, împreună, ne-a-nviat
Și-apoi, pe toți, ne-a așezat
Ca împreună-n ceruri, sus,
Să fim alături de Iisus,
7Pentru ca astfel, fraților,
Să se arate-n viitor –
În vremuri care au să vie –
Nemărginita bogăție
A harului, pe care-l are,
În bunătatea Lui cea mare,
Pe care, în Hristos, apoi,
A arătat-o, pentru noi.
8Căci doar prin har, azi, vă găsiți –
Și prin credință – mântuiți.
9Deci mântuirea e primită
Prin har, și nu e dobândită
Cu fapte. Astfel, nimenea,
Motive, nu poate avea,
Ca să se laude apoi.
10Lucrarea Lui, suntem chiar noi
Și, în Hristos, am fost zidiți,
Ca să fim, astfel, pregătiți
Pentru acele fapte bune,
Pe cari, în față, ni le pune,
Mai dinainte, Dumnezeu,
Ca-n ele, să umblăm, mereu.
11De-aceea zic, acuma, iată,
Către voi care, altădată,
Neamuri, prin naștere, erați
Și, împrejur, n-ați fost tăiați,
De către cei care se cheamă
Că, împrejur – de bună seamă –
Tăiați, în carnea trupului,
Au fost, de mâna omului:
12Să v-amintiți, neîncetat,
Că-n acea vreme, v-ați aflat
Fără Hristos, făr’ să vă fie,
Dreptul pentru cetățenie,
Recunoscut, în Israel,
Lipsiți fiind, în acest fel,
De legămintele pe care,
Făgăduința-n ea, le are,
Fără nădejde, tot mereu,
Și-n lume, fără Dumnezeu.
13Însă acuma, bunăoară,
Voi toți care, odinioară,
La depărtare vă aflați,
Ați devenit apropiați,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.
14Pace, prin El, ni s-a adus,
Pace care-a făcut apoi,
Una s-ajungă-a fi cei doi,
Pentru că-n El, a fost surpat
Zidul ce-n mijloc s-a aflat,
Prin care fost-au despărțiți.
15În trupul Lui – voiesc să știți –
Că vrăjmășia dintre ei
E-nlăturată, dragii mei;
Legea poruncilor, și ea –
Cu rânduiala ce-o avea –
A fost înlăturată-apoi,
Căci a dorit ca, din cei doi,
Un singur om să poată face
Și astfel, să aducă pace.
16În El, cei doi sunt împăcați,
Cu Dumnezeu, și-s așezați
Doar într-un trup, pentru vecie,
Iar astfel, orice vrăjmășie –
Prin cruce – fost-a nimicită.
17Prin El, a fost împărtășită
Vestea de pace, pentru voi,
Dar și pentru ceilalți apoi –
Deci vouă, celor depărtați,
Dar și celor apropiați.
18Unii sau alții, în ăst fel,
Intrare-avem acum, prin El
Doar într-un Duh, la al nost’ Tată.
19Deci starea voastră e schimbată,
Căci nu-i străin nimeni, din voi,
Și nici nu-i oaspete apoi,
Ci cetățeni vă dovediți,
Căci cu cei sfinți, vă socotiți
Drept ca făcând parte, mereu,
Din casele lui Dumnezeu,
20Pentru că voi ați fost găsiți,
Pe temelie-a fi, zidiți.
Ea, prin apostoli, e vestită
Și, prin proroci, e întărită,
Iar piatra ‘ceea minunată –
Care se află așezată
În capul unghiului, chiar sus –
E Domnul nost’, Hristos Iisus.
21În El, clădirea, închegată,
Crește mereu, spre-a fi, odată,
Un Templu sfânt, al Domnului.
22Astfel, prin El – în trupul Lui –
Toți, laolaltă, se adună,
Zidiți fiind ca, împreună,
Să fie un locaș, mereu –
Prin Duhul – pentru Dumnezeu.”
Selectat acum:
Efeseni 2: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca