Eclesiastul 6
6
Averea și cinstea sunt tot deșertăciuni
1Un alt rău, am mai întâlnit:
2De pildă, un om a primit,
Din mâna Domnului, avere,
Bogății, slavă și putere,
Încât nimic nu-i mai lipsește
Din tot ce sufletu-i dorește.
Însă – precum am văzut eu –
Nu e lăsat, de Dumnezeu,
Să aibă și vreo bucurie
Din ele, căci are să vie
Străinul să le folosească
Și sufletul să-și veselească.
Și-aceasta e deșertăciune
Și-un rău, cum nu se poate spune.
3Chiar dacă mult omul trăiește
Și-o sută de copii va crește –
Oricât în zile ar spori
Și-averea i se va mări –
Dacă din ce a adunat,
Sufletu-i nu s-a bucurat
Și dacă nici parte nu are
Apoi măcar de-o-nmormântare,
Atunci este mai fericită
O stârpitură prăpădită,
Decât e cel cari a trudit;
4Căci stârpitura a pierit
La naștere chiar, iar apoi
S-a-ntors în beznă, înapoi,
5Dar soarele nu l-a văzut,
Lumina nu i-a cunoscut,
Fiind mai bine pentru ea,
Decât omului celuia.
6Și chiar de două mii de ani
Ar trăi el – având mulți bani
Și foarte mare bogăție –
Dacă nu are bucurie
Să poată a fi fericit,
La ce oare, i-a folosit?
Atent judecă și socoate:
Nu în acelaș’ loc, merg toate?
7E toată truda omului,
Doar în folosul gurii lui
Și totuși, pofta, niciodată,
Să și-o-mplinească, n-o să poată.
8Mă-ntreb: „Cel înțelept ce are,
Mai mult decât nebunul, oare?”
Sau ce folos a dobândit
Omul care-i nenorocit
De să se poarte a-nvățat,
Față de vii? Ce-a câștigat?
9Mai bine e – te rog să crezi –
Ceea ce tu, cu ochii, vezi,
Decât pofte neîmplinite
Și frământări mari, nesfârșite.
Ascultă dar, ce îți voi spune:
Și asta e deșertăciune,
Ca toate câte-s pe pământ.
E numai goană după vânt.
10Ce este omul? E știut,
De mult de tot, că e făcut
Din lut – faptul e întărit
De numele ce l-a primit –
Și n-o să poată, cu acel
Care-i mai tare decât el,
Vreodată, să se judece.
11Atuncea, mă întreb: de ce,
Deșertăciunea o sporește
Prin vorbele ce le rostește,
Dacă nici un folos nu are?
12Și cine, ce va fi sub soare,
Poate să-i spună omului,
Când se sfârșește viața lui?
Iar ca să facă ce e bine
Cât timp se ostenește, cine
Va ști și-l va-nvăța, vreodată,
În viețuirea lui deșartă?
Selectat acum:
Eclesiastul 6: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca