Ioan și Petru-au revenit
Printre ai lor și-au povestit
Apoi, ce s-a-ntâmplat, la toți:
Ce au vorbit marii preoți
Și-ai lor bătrâni. Când auziră,
Ei, glasurile, își uniră
Și, către Domnul, au strigat:
„Stăpâne, care ai creat
Și cer și mare și pământ
Și toate câte-n ele sânt!
Prin Duhul Sfânt, Tu ai vorbit,
Prin David, care a rostit:
„Oare de ce-s întărâtate
Neamuri? De ce sunt cugetate
Lucruri deșarte, în popor?
Iată că orice domnitor,
Precum și-ai lumii împărați,
Unitu-s-au și-s răsculați –
Toți – împotriva Domnului
Și împotriva Unsului –
Al Unsului, Alesul Său.”
Potrivnici, lui Iisus al Tău,
Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns
Și care, la noi, a ajuns,
S-au însoțit cu-adevărat –
Așa precum ne-ai înștiințat –
Aici chiar, în astă cetate:
Pilat și Neamurile toate,
Al nostru împărat, Irod,
Și al lui Israel norod.
În acest fel, s-a împlinit
Tot ce fusese pregătit,
De mâna Ta, de al Tău sfat.
Doamne, ei ne-au amenințat,
Dar Te rugăm ca să privești
La ei și să ne întărești,
Cu-a Ta putere și-ndrăzneală,
Ca, fără nici o șovăială,
Să răspândim, al Tău Cuvânt.
Întinde brațul Tău cel sfânt,
Minuni să fie-nfăptuite
Și bolile tămăduite,
Stârpit să fie orice rău,
Prin Numele Robului Tău,
Iisus.” După ce s-au rugat,
Puternic s-a cutremurat
Locul în care au șezut
Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut.
De-aceea, fără de sfială,
Vestiră, plini de îndrăzneală
Și de curaj, la toți, mereu,
Cuvântul spus de Dumnezeu.