În zori, Agripa a venit,
De Berenice, însoțit;
Cu multă fală, a intrat,
În locul pentru ascultat.
Cu ei, și căpitani s-au dus,
Și oamenii cei mai de sus,
Aflați atuncea, în cetate.
Când fost-au pregătite toate,
Festus, soldaților, le-a spus
Ca Pavel să fie adus.
Apoi, a zis către-mpărat,
Și celor cari s-au adunat:
„Mărite-Agripa, și voi, care
Sunteți aici, în adunare.
Priviți-l pe-acest om: el este
Cel pentru care stăruiește
Mulțimea de Iudei – cum știm –
Și-aici și la Ierusalim,
Că trebuie a fi ucis.
Însă, așa cum am mai zis,
Omul acest n-a săvârșit
Nimic, pentru-a fi osândit
La moarte. Deci, l-am ascultat,
Când mi-a cerut ca, judecat,
A fi-n fața Cezarului.
Am aprobat, dorința lui
Și, la Cezar, am să-l trimit.
Nimic temeinic, n-am găsit
Însă, să-i scriu, domnului meu,
Referitor la el. Deci eu,
Aicea, l-am înfățișat,
Ca tu, mărite împărat –
Și voi care aicea stați –
După ce o să-l cercetați,
Să-mi spuneți ce-ați aflat, și mie,
Să știu ce trebuie a scrie;
Căci fără noimă mi se pare,
Ca să trimit un oarecare
Întemnițat, făr’ a putea,
S-arăt, ce vină, ar avea.”