2 Împărați 21
21
Manase, împăratul lui Iuda
1Ani doisprezece a avut
Manase-atunci când s-a făcut,
În Iuda, mare împărat.
Cincizeci și cinci de ani a stat
În fruntea țării și-l găsim
Domnind de la Ierusalim.
Mama pe care o avea,
Hefțiba, drept nume, avea.
2El a făcut ce este rău
Față de Dumnezeul său,
Precum popoarele aflate
În țara lui și alungate
De către Domnu-atunci când El,
Țara, a dat, lui Israel.
3Ceea ce tatăl său surpase,
A ridicat, din nou, Manase.
Lui Bal, altare, i-a zidit
Și înălțimi a construit.
El, Astarteei, i-a făcut
Un idol nou, cum a avut
Pe vremea când Ahab ședea
În Israel și-mpărățea.
Apoi, în fața tuturor
Oștirilor cerurilor,
S-a închinat și le-a slujit.
4Astfel, altare a zidit
În Casa Domnului, măcar
Că Dumnezeu spusese clar:
„Vreau, în Ierusalim, mereu,
Să Îmi așez Numele Meu.”
5Apoi, a mai zidit altare
Oștirii cerului, pe care,
În jurul Casei Domnului,
Le-a înălțat, căci Casa Lui,
Avut-a două curți. În ele,
Erau altarele acele.
6Prin foc, pe-al său fiu, l-a trecut.
Vrăjitorii a mai făcut
Și de ghicit s-a ocupat.
În jurul său a adunat
Oameni cari spirite chemau
Și viitorul îl ghiceau.
El a făcut tot mai mult rău
Și-a mâniat pe Domnul său.
7Un idol, a mai înălțat,
Cari, Astarteei, l-a-nchinat.
Pe acel idol l-a adus
Iar casa-n care-apoi l-a pus
E tocmai cea de care zise
Domnul, atuncea când vorbise
Cu David și cu-al său fecior,
Cu Solomon. El le-a zis lor:
„În astă casă care – iată –
E la Ierusalim aflată,
Voiesc, de-acum, a fi mereu,
Un loc să-Mi pun, Numele Meu.
Din semințiile pe care
Neamul lui Israel le are,
Ierusalimul l-am cules,
Căci pentru Mine, l-am ales.
8Nicicând n-am să îl scot afară,
Pe Israel, din astă țară,
Pe care-am dat-o celor care,
Acest popor, părinți, îi are,
Dacă – mereu – veți avea voi,
Grijă, ca să păziți apoi,
Ceea ce Eu am poruncit,
Prin legea care v-a venit
Prin robul Meu, Moise chemat.”
9Ei, însă, nu au ascultat,
Iar cel ce-n rătăcire-i trase,
S-a dovedit a fi Manase,
Care mai mult rău a făcut
Decât cel care s-a văzut
Că neamurile îl făceau,
Pe când în țară locuiau.
De-aceea, Domnul – mâniat –
În țară, nu le-a mai lăsat
Și-n locul lor ajunse-astfel
Să stea poporul Israel.
10Domnul, în urmă, a trimis
Pe-ai Săi proroci, prin care-a zis:
11„Manase, precum am văzut
Acum, mai mult rău a făcut,
Decât făcea-ntregul popor –
Acel al Amoriților –
Care în țară-a locuit,
‘Nainte de a fi venit
Aici, neamul lui Israel.
Iată, Manase este cel
Care, la idoli, s-a-nchinat
Și-n felu-acesta s-a-ntâmplat
Ca ai lui Iuda fii să cadă,
Păcatului acesta, pradă.
12De-aceea, Domnul, Cel pe care
Poporul Israel Îl are,
În felu-acesta a vorbit:
„Iată că Eu am să trimit
Nenorociri. Ele sosesc
Și în Ierusalim lovesc,
Pe Iuda să îl pedepsească.
Când are să se povestească
De ele, iată, vor surzi
Toți cei ce le vor auzi.
13Peste Ierusalim, voiesc,
Frânghia să o azvârlesc,
Cum în Samaria-am făcut
Și de asemeni, s-a văzut
Că a pățit casa pe care,
Ahab – fostu-mpărat – o are.
Ierusalimul o să fie
La fel ca și o farfurie,
Cari după ce e curățată,
Cu gura-n jos e așezată.
14Iată că rămășița Mea –
Aceea care se vădea
Că moștenire Îmi e Mie –
De-acum, lăsată o să fie
În mâinile vrăjmașilor.
15Rele-a făcut al Meu popor,
De când Egiptu-a părăsit
Și până azi, necontenit.
De-aceea, Eu m-am mâniat!”
16Manase-n urmă a vărsat
Mult sânge care s-a vădit
Nevinovat, neprihănit.
Pe lângă tot ce a făcut,
Ierusalimul l-a umplut
De sângele ce l-a vărsat,
Trăgând pe Iuda în păcat.
17Dar toate câte le-a făcut
Manase-atunci, nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit?
Felul în care-a săvârșit
Păcatele ce le-a avut,
Nu tot acolo s-a trecut?
18Manase-apoi a adormit,
Fiind și el adăugit
Lângă ai săi părinți. Astfel,
Chiar în grădina casei, el
A fost atuncea, îngropat,
Cari „a lui Uza” s-a chemat.
Apoi, în locu-i, a venit
Și peste Iuda a domnit
Amon, care la tron urmase,
Căci era fiul lui Manase.
Amon, împăratul lui Iuda
19Ani douăzeci și doi făcea
Amon, atunci când ajungea
A fi în Iuda împărat.
El, la Ierusalim, a stat,
Doi ani apoi, și a domnit.
A sa măicuță s-a numit
Meșulemet. Din Iotba-i ea
Și pe Haruț, tată-l avea.
20Ca și Manase, tatăl său,
El a făcut ce este rău
Față de Domnul. A călcat
21Calea pe care a urmat
Al său părinte, negreșit.
La idolii ce i-a cioplit
Manase, s-a-nchinat mereu,
22Și a uitat de Dumnezeu,
De Cel pe care Îl aveau
Părinții săi, pe când trăiau.
23Slujbașii lui au uneltit
În contra sa și l-au lovit
Pe când, în casă, s-a aflat.
24El a fost, însă, răzbunat,
Căci tot poporu-a tăbărât
Pe cei care l-au omorât.
Poporu-apoi l-a îngropat
Pe-Amon, și l-a înscăunat
Pe Iosia, pe-acela care,
Părinte, pe Amon îl are.
25Dar toate câte le-a făcut
Amon atunci, nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Cari la domnie au venit
Și peste Iuda au domnit?
26Lângă ai săi părinți, și el
Ajunse a fi pus astfel,
Într-o grădină îngropat,
Cari, „a lui Uza”, s-a chemat.
Iosia a urcat pe tron,
După ce a murit Amon,
Căci Iosia era cel care,
Părinte, pe Amon, îl are.
Selectat acum:
2 Împărați 21: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca