2 Împărați 20
20
Boala și însănătoșirea lui Ezechia
1O boală gravă l-a lovit
Pe Ezechia, și-a simțit
Că nu poate să se mai scoale
Din pat, iar moartea-i dă târcoale.
Atunci, prorocul Domnului –
Isaia – la porunca Lui,
La Ezechia a plecat
Și-n acest fel, a cuvântat:
„Ascultă ceea ce a zis
Domnul, atunci când m-a trimis:
„Așază-ți casa-n rânduială,
Căci vei muri, fără-ndoială.”
2Atunci, îndată, Ezechia,
Cu fața albă ca hârtia,
Către perete s-a sucit
Și-o rugăciune a rostit:
3„Doamne, să-Ți amintești de mine,
Căci eu am stat, mereu, cu Tine.
Eu am pășit pe a Ta cale,
Umblând ‘naintea Feței Tale.
Credincioșie-am arătat,
Iar cugetul mi-a fost curat.
Neîncetat – cum ai văzut –
Doar lucruri bune am făcut!”
Când rugăciunea și-a sfârșit,
Să plângă-amarnic, s-a pornit.
4Isaia – care a plecat –
Numai puțin s-a-ndepărtat.
Când a ajuns în acel loc
Știut drept „curtea din mijloc”,
Cuvântul Domnului, de sus,
S-a pogorât la el și-a spus:
5„La Ezechia să te duci,
Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci.
Întoarce-te acum la el
Și-apoi, îi spune-n acest fel:
„Așa vorbește Dumnezeu,
Cel al lui David: „Iată, Eu
Am auzit cum te-ai rugat
Și am văzut că ai vărsat
Lacrimi amare-n fața Mea.
Dar încurând, tu vei putea
Ca iarăși sănătos să fii.
Peste trei zile, ai să vii
La Casa Domnului. Cu cale,
6Găsesc ca anii vieții tale,
Să îi lungesc. De-aceea vreau –
Ani – cincisprezece, să-ți mai dau.
Pe toți cei care locuiesc
Aici, am să îi izbăvesc
Din mâna-Asirienilor.
Cetatea, tu și-al tău popor,
O izbăvire veți avea.
Ea vine din pricina Mea
Și a lui David, robul Meu.”
7Cuvintele lui Dumnezeu,
Isaia le-a împărtășit
Lui Ezechia. La sfârșit,
Isaia – către slujitor –
A zis, cu glas poruncitor:
„Du-te, și-o turtă de smochine,
Degrabă, s-o aduci la mine!”
Slujbașu-ndată a făcut
Așa precum i s-a cerut.
Turta care a fost adusă,
Fost-a, pe umflătură, pusă,
Iar Ezechia – negreșit –
De boală, s-a tămăduit.
8El, pe Isaia, l-a-ntrebat:
„Cum am să știu că, vindecat,
Voi fi de Domnul, iar apoi –
Peste trei zile – putea-voi
Să urc la Casa Domnului?”
9Atuncea, împăratului,
Isaia îi răspunse-ndat’:
„Iată ce semn îți va fi dat
Din partea Domnului: „Cum vrei
Să-și facă umbra, drumul ei?
Cu zece trepte, verei să treacă
În față, sau vrei să se facă
Cu zece trepte înapoi?”
10El s-a gândit și-a zis apoi:
„Nu-i mare lucru să se facă
Umbra-nainte ca să treacă.
Deci zece trepte, mai apoi,
Să treacă umbra, înapoi.”
11Atunci, Isaia s-a rugat,
Iar Dumnezeu, umbra, a dat –
Pe-al lui Ahab cadran solar –
Cu zece trepte-n urmă dar.
Fudulia lui Ezechia
12Când Berodac – care-i numit
Și Baladan – a auzit
Că Ezechia e la pat
Zăcând, de boală încercat,
Un dar – îndată – i-a trimis
Și o epistolă i-a scris,
Căci Berodac era cel care,
Pe Baladan, părinte-l are,
Iar tatăl său e așezat,
În Babilon, drept împărat.
13Când împăratul Ezechia
Primise darul și solia,
El – solilor – le-a arătat
Lucruri de preț ce-a adunat,
Argintul care îl avea
Și aurul, de-asemenea.
Apoi, i-a dus să le arate
Și mirodeniile-aflate
În a lui casă, la păstrare,
Și undelemnu-acela care
Fusese scump. Le-a arătat
Și locu-n care s-au aflat
Armele lui. Și-n visterie,
Dusă a fost acea solie.
Oameni-aceia au văzut
Tot ce, în casă, a avut,
Tot ce era în visterie,
Precum și pe a lui moșie.
14Isaia-n urmă a intrat,
La Ezechia, și-a-ntrebat:
„Ce au zis oamenii acei?
De unde oare-s veniți ei?”
„Sunt dintr-o țară-ndepărtată
Cari, Babilon, este chemată” –
Răspunse el, către proroc.
15„Ce au văzut, în acest loc?” –
A vrut Isaia să mai știe.
„Eu am purtat, acea solie,
Prin toată casa mea. Să știi,
Că fost-am și la visterii,
Unde – apoi – le-am arătat
Tot ceea ce am adunat.”
16„Iată cuvântul Domnului!” –
Îi zise, împăratului,
Atunci, Isaia: „În curând,
17Are să vină vremea când
Tot ce e-n casa ta aflat –
Tot ceea ce au adunat
Părinții tăi – are-a fi dus
La Babilon”, căci Domnu-a spus.
18„Ai tăi feciori, vor fi luați
Și fameni fi-vor așezați,
Drept slugi ale-mpăratului
Din țara Babilonului.”
19Atuncea, Ezechia-a zis:
„Cuvântul ce a fost trimis
Din partea Domnului – îți spun –
Că pentru mine este bun.
Cât voi trăi, Domnul va face
Să fie liniște și pace!”
20Dar toate câte-au fost făcute
De Ezechia, nu-s trecute
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit?
Nu tot acolo-i amintit
Și despre iazul său cel mare
Și de acel canal prin care
Adus-a apele-adunate
În iazul său, până-n cetate?
21Când Ezechia a murit
A fost și el adăugit
La neamul său. În acest fel,
La tron – în Iuda – după el,
De-al său fecior a fost urmat,
Care, Manase, s-a chemat.
Selectat acum:
2 Împărați 20: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca